Azi ar trebui să fie votat guvernul Ludovic Orban. Ştim că votul e la limită. Mai ştim că PSD nu este interesat de soarta ţării, ci doar de propriul orgoliu politic. Un orgoliu patriotic nemăsurat. Prin urmare, va boicota votul, nu se va prezenta la meci. Victor Ponta şantajează şi el cât poate, i-a cerut lui Orban să-i schimbe pe cei trei miniştri refuzaţi de comisiile parlamentare; doi pe drept (de la Dezvoltare şi de la Muncă, un tip şi-o d-nă lipsiţi de anvergură), unul pe nedrept (Florin Câţu, la Finanţe, a fost efectiv vânat de narcisistul Orlando). Cum ar fi mai bine, oare?! Să sperăm că Orban se poate lipsi de prezenţa la vot a parlamentarilor Pro România, altfel e nasol să stai cu mâna-ntinsă la un politician care, dacă nu şantajează şi nu trădează, nu-i om.

Madam Dăncilă îşi ameninţă tovarăşii de partid: „Dacă luni vă prezentaţi la vot, a doua zi puteţi să mergeţi la partidul-foarfece, că la PSD nu mai aveţi loc”. Adică pe d-na premier n-o mai interesează bunăstarea poporului, ci lipsa cvorumului. Nu contează ţara, nu contează că te faci de râs în faţa Europei, nu contează că îţi distrugi şi ultima fărâmă de credibilitate politică. Tot ce contează e să demonstrezi că ai forţă, că nu-i laşi pe liberali să-şi facă pofta, că eşti tare pe poziţii. Ce ticăloşi!

Madam Dăncilă şi miniştrii ei demişi nu luptă doar cu România şi cu românii, ei luptă şi cu limba engleză. Întrebată de ce nu ştie limba engleză după 8 ani de stat în fotoliile Parlamentului European, doamna o dă pe un patriotism absolut penibil, mai ieftin decât o ceapă degerată: „Suntem în România, să fim mândri că suntem români”... Ce legătură are una cu alta? În mintea ei puţină, cei care ştiu engleză nu sunt buni români... Vă daţi seama la ce s-ar putea aştepta România cu o preşedintă-femeie-patriot de genul Veorica Vasilica Dăncilă ot Teleorman?! Doamna cu tupeu provincial pare că a vrut să ne spună: şi vouă, săracilor care ştiţi şi engleză, şi română, şi alte limbi, la ce vă foloseşte?! Eu, care nu ştiu nicio limbă, nici măcar pe cea maternă, am ajuns premier şi vreau să fiu preşedintele României.

Dacă Guvernul Orban Ludovic nu trece, ne mai aşteaptă o săptămână-două de stat degeaba. Pentru pensionari n-ar fi o problemă, de voturile lor eşti obligat să ai grijă, dar pentru urgenţele din economie, buget-finanţe, sănătate, infrastructură ar fi o foarte grea lovitură. Ţinem în loc şi Uniunea Europeană, că nu suntem în stare să dăm nici măcar un comisar european. Dăncilă argumentează pe invers titlul de „neconflictuală” dat de Dragnea: face tot ce poate să-şi antagonizeze şi amicii, şi adversarii politici. Nu mai are niciun fel de relaţie cu UE şi ţine morţiş să se despartă de România europeană înjurându-i pe românii europeni vorbitori şi iubitori de Europa şi limba engleză. Clasica poveste a vulpii pentru care strugurii la care nu ajunge sunt acri.

Dar despre bombele amorsate de PSD şi care sunt aşteptate să explodeze în anul ce vine vom mai vorbi. Îi admir pe liberali că se-nhamă şi încearcă să ducă la deal o căruţă fără trei roţi. Îi voi preţui atâta cât merită şi pe cei care îi vor ajuta în acest efort. Speranţa mea, de fapt speranţele mele, sunt două: * PNL şi USR-PLUS să pună capăt neînţelegerilor şi orgoliilor, aliindu-se într-o viitoare guvernare majoritară * madam Dăncilă să se facă de râs rău de tot la alegerile Prezidenţiale, prilej pentru PSD să facă implozie, să se dezintegreze, să nu îi mai auzim prea curând numele. S-ar putea ca atunci să recuperăm ceva din tot ce-am pierdut sub guvernele pesediste din ultimii 3-4 ani. Ceva foarte greu de recuperat, pentru că n-am pierdut doar bani şi timp, am pierdut credibilitate, onoare, speranţe pentru viitor.

Dar toate astea se pot întâmpla cu o singură condiţie: liberalii şi aliaţii lor să fie deştepţi. Să nu pună botul la lucruri minore, să se ocupe doar pe ceea ce merită şi trebuie făcut. Ştiu, sunt multe, dar naţiunea va avea răbdare. Prea ne-a omorât orice speranţă PSD ca să vrem acum, dintr-odată, totul de la PNL şi USR-PLUS. Aud că liberalii vor schimba în 48 de ore pe toţi şefii de instituţii descentralizate, pe toţi prefecţii şi subprefecţii cu carnet de membru PSD sau ALDE. Unii merită să fie schimbaţi, alţii nu s-au compromis chiar dacă au fost obligaţi să fie membri PSD. Aş zice că nu e nevoie să dai cu toporul, trebuie judecat fiecare om în parte şi acţionat doar acolo unde se impun schimbări pentru că s-au produs pagube.

Va trece şi anul care vine, iar la alegerile parlamentare din iarna viitoare vom vedea ce mai spun, ce mai cred, ce mai vor, ce mai votează românii. Dacă va mai exista PSD şi, mai ales, dacă partidul ăsta va lua mai mult de 10-15% la alegeri înseamnă că România încă nu s-a făcut bine.