Cercetătorii americani sunt de părere că omul care va trăi o mie de ani s-a născut deja. Tot ei sunt pe cale să descopere leacul pentru viroze şi răceli. Nu vom mai trăi sub teroarea răcelii, virozelor respiratorii sau digestive şi altor afecţiuni asociate.

Zicea cineva acum vreo 40 de ani şi nu-l credea nimeni: peste o sută de ani nu vom mai muri decât de prostie. Uite că se-apropie termenul şi cercetătorii americani lucrează. Ce-aţi scrie, dacă aţi avea acum 60-70 de ani, celor care ar urma să trăiască 1000 de ani?!

Putem face încercări. Chestia cu prostia e clară, la asta nu se va găsi niciodată leacul. Dar am ciudata senzaţie că urmaşii noştri de o mie de ani îşi vor dori nişte proşti pe lângă ei, viaţa fără proşti ar fi extrem de plictisitoare. Cum ar fi, de pildă, să te trezeşti aşa, din senin, fără Tări, fără Mele, fără Veorica, fără Codrin, fără Olguţa, fără atâţia alţii care îţi fac viaţa mai plină, mai palpitantă, mai cu sens?

Bun, şi dacă s-ar prăpădi doar proştii, cu cine ar mai face pe nebunii ăia deştepţi? Că ar rămâne doar ei pe lume, singuri-singurei, nişte Einştaini neînţeleşi, nesociali, trişti, urlând precum câinii amorezaţi la stele...

Cred că viaţa de 1000 de ani este doar un proiect şi sper că aşa şi va rămâne. Nu pentru că nu mă încadrez eu în categoria „fericiţilor” veşnici, ci pentru că Pământul ar deveni mult prea mic pentru atâţia oameni – nu doar mulţi, ci şi deştepţi. Plus că vor dispărea ziariştii... Nu, nu pentru c-ar fi proşti, nu-mi cereţi să fiu chiar atât de sincer. Ar dispărea pentru că le dispare obiectul muncii: prostul. Ce presă de scandal, ce ştiri, ce „breaking news” pe televiziuni faci doar cu deştepţi?!

Nu, nu sunt de acord cu mesajul lui Toader Paleologu, unul dintre puţinii candidaţi deştepţi la Preşedinţie. El spunea că acţiunea USR „Fără penali în funcţii publice” e prea puţin pentru români, ar trebui o altă iniţiativă, un alt slogan electoral: „Fără proşti în funcţii publice”. Bun, dar ce-ai de gând să faci, Toadere, cu funcţia publică? Cui vrei s-o dai? Că dacă-i scoţi pe proşti din funcţii publice am senzaţia că nu mai rămâne mare lucru prin ministere, administraţii, deconcentrate... Cu cine ai mai lucra tu la Cotroceni, la Palatul Victoria, la alte importante sedii şi palate?!

Ce mesaj aş transmite eu fericiţilor milenari? Habar n-am de câtă invidie muribundă aş dispune în momentul respectiv, dar fac o încercare. Cred că le-aş spune ceva scurt, gen: „Bă, deştepţilor, găsiţi-vă repede nişte proşti că altfel viaţa voastră n-are niciun sens!”. Păi nu?!