Şi Viorica Dăncilă, şi Dan Barna au pierdut la alegerile prezidenţiale. Dan Barna mai mult decât Dăncilă. PSD mai puţin decât USR-PLUS. Pentru că PSD are candidat pentru turul doi. O Dăncilă care se miră şi ea cum a ajuns să strângă două milioane de voturi.

În acest moment nu mă interesează însă soarta lui Barna sau a Vioricăi Dăncilă. Mă interesează, în schimb, ce se va întâmpla cu PSD şi USR-PLUS. Alegerile astea au anexat un tub de oxigen la patul muribundului, sacrificând USR-PLUS pe altarul unui candidat la Preşedinţie mult prea orgolios şi arogant.

PSD va renaşte, însă, doar dacă Opoziţia nu va fi unită. Mai exact, doar dacă Barna va continua să dicteze într-o alianţă care trăieşte acum prin Dacian Cioloş. Dacă USR nu-şi va da seama ce uriaşă greşeală a făcut Barna refuzând din prima o intrare la guvernare alături de PNL, atunci partidul e terminat. Cioloş a salvat ce-a mai putut, asumându-şi pe cont propriu sprijinul pentru guvernul PNL. Barna şi USR s-au crezut stăpânii inelelor Opoziţiei după scorul bun de la Europarlamentare. Acum sunt pe tobogan mai rău decât PSD-ul cel toxic şi nefrecventabil.

Alianţa USR-PLUS trebuie să schimbe ceva dacă vrea să conteze la „localele” şi „parlamentarele” de anul viitor. E suficient timp să se alăture sincer liberalilor şi lui Iohannis, lăsând orgoliile de „mare partid” neînţeles şi nedreptăţit. Nu sunt un mare partid, n-au experienţă politică şi n-au în persoana lui Dan Barna un lider charismatic, empatic, la care să funcţioneze legătura invizibilă şi nemotivată cu electoratul.

Poate e momentul ca Dacian Cioloş să fie lăsat să facă un pas în faţă. Până acum bunul lui simţ l-a obligat să stea undeva la balcon. Acum e timpul să meargă pe scenă şi să-şi asume rolul de lider. Are mult mai multe de spus decât Dan Barna, iar discursul lui, poticnit uneori, este infinit mai credibil decât logoreea unui şef de partid care n-a reuşit nici măcar în Bucureşti să-l bată pe Iohannis.

Barna a pierdut Prezidenţialele în momentul în care nu s-a alăturat liberalilor la guvernare fără condiţii. A făcut o impresie de lider de partid care şantajează, care nu este interesat de soarta ţării, care nu-şi asumă riscuri. Un asemenea lider nu poate fi votat decât de un nucleu dur de alegători. Care s-a cifrat la aceste Prezidenţiale la circa 1.300.000 de români. Prea puţin, mult prea puţin pentru a putea emite pretenţii de lider de „mare partid”.  Faptul că nici măcar Diaspora n-a votat în majoritate Dan Barna poate fi o bătaie de cap în plus pentru analiştii politici din USR-PLUS.

Ce rămâne de făcut? Puţină modestie şi o colaborare mult mai sinceră şi eficientă cu PNL. În mod normal, Dan Barna ar trebui să facă un pas în spate, e de aşteptat să fie mai puţin sigur pe el şi mai puţin arogant. Ceea ce s-ar putea să-l ajute în viitor. Esenţial este, însă, ca electoratul USR-PLUS să nu demobilizeze, să nu dispere, puţină modestie nu strică nici acestui tip de alegători care se cred buricul României. Ar trebui să înţeleagă un lucru: un USR-PLUS de 15% va fi esenţial în orice guvernare viitoare de dreapta. Nu poţi să aduni în nici trei ani 30% din electorat. Nu merge peste tot exemplul francez, Dan Barna nu este Macron şi nici românii n-au trecutul democratic al francezilor. Aşadar, răbdare, înţelepciune şi muncă în noua voastră construcţie. Gândiţi-vă că cele 36 de procente ale lui Iohannis-PNL, adunate cu 15% ale lui Barna-USR-PLUS şi chiar cele 6% ale lui Paleologu-PMP fac aproape 60%, adică o majoritate parlamentară destul de solidă. Şi lămuriţi-vă ce vreţi: trage în jos Dan Barna alianţa USR-PLUS? Dacă da, renunţaţi la leadership-ul lui. Dacă nu, încercaţi să-l umanizaţi, să-l faceţi simpatic şi apropiat de oameni. Ajutaţi-l dacă are nevoie, eliberaţi-l de chinuri dacă nu înţelege nimic din lecţia votului de duminică.

La final, un cuvânt bun pentru Moldova şi moldoveni, care au refuzat-o pe Dăncilă în toate judeţele, mai puţin Botoşani. Respect, moldovenii mei! Dar când văd că madam Dăncilă a luat în Covasna cu un procent mai mult decât Barna mă cuprinde o neagră presimţire...