Dacă Rusia nu e, nimic nu e! Este lozinca preferată a preşedintelui rus şi a peste 200 de milioane de ruşi împrăştiaţi pe tot globul: nimic fără Rusia!

Şi Putin acţionează în acest sens croind drumuri prin deşertul Sahel sau prin gheaţa arctică, până în preajma altui teritoriu rusesc pierdut: Alaska. Că nu degeaba zicea o matruşka rusoaică la televizor: Uniunea Sovietică e peste tot. Chiar aşa e, ştim şi noi asta, deschizi o portiţă rusului, el nu mai pleacă din izbă, se împroprietăreşte pe ea şi te dă afară din casă.

Şi dacă Rusia e peste tot, şi dacă ruşii sunt unde vor ei să fie stăpâni, atunci coada lor se vede clar, stufoasă, ca de vulpe siberiană, şi în Niger – o ţară africană săracă, în care un general a dat o lovitură de stat, alungându-l pe preşedintele ales, doar pentru că a auzit el că i s-a restructurat postul în armată.

Şi ce treabă avem noi cu Niger, cu Africa, cu generalii complotişti? Nu avem noi, au alţii, mult mai periculoşi decât noi, cum ar fi francezii, americanii şi ruşii. În războiul pentru o nouă ordine mondială, declanşat de Rusia odată cu invazia din Ucraina, ţările africane joacă un rol important: resurse strategice şi infinite posibilităţi de a teroriza lumea. Terorism pur-sânge, subordonat grupărilor teroriste acţionând la comandă rusească, sau terorism migraţionist. Sau ambele, variantă mortală pentru Europa mai ales.

Vă imaginaţi ce înseamnă un exod de milioane de africani disperaţi fugind de război în Europa civilizată? Pot ţările europene să distingă între africanul sărac şi cinstit şi cel şcolit la cursurile jihadiste de scurtă durată? Cu siguranţă nu! Dar nici nu vor putea opri la graniţe armatele de fugari decât riscând un război în toată regula. În final, destabilizarea ţărilor occidentale civilizate este scopul suprem, atins prin orice mijloace.

Rusia ştie bine lucrul ăsta şi cultivă loviturile de stat în favoarea generalilor africani prieteni. E „şcoala Wagner” în plină desfăşurare, Prigojin şi-a luat în serios rolul pe care i l-a oferit Putin după „puciul” mincinos televizat: loviturile de stat din ţările Africii au, toate, urme de „wagnerită”. Ca şi diamantele care se scot din subsolul acestora şi ajung la gâtul soţiilor, amantelor, prietenelor unor oligarhi, politicieni, preşedinţi ruşi. 

Lumea e în plin război mondial. Început în Ucraina, continuat în Asia, angajat în Orient, dezvoltat acum în Niger, exportat apoi cu siguranţă în Cosmos... Un război în care se luptă pe faţă doar în Ucraina. La capătul firului care detonează butoaiele astea cu praf de puşcă se află Rusia. O Rusie care aşteaptă cele mai mici dovezi de slăbiciune sau infantilism democratic occidental ca să termine cu Ucraina, după care, aţi reţinut probabil vorbele d-nei nostalgice: „Uniunea Sovietică e peste tot!”.