S-a întâmplat ce era de aşteptat să se-ntâmple: preşedintele Iohannis a desemnat-o pe Viorica Dăncilă să formeze al treilea guvern PSD într-un an de zile. Spaţiul media s-a umplut de acuze, insulte, reproşuri faţă de „trădarea” preşedintelui. Ca prin farmec, lumea a uitat că gospodina din Teleorman nu-i „odalisca” preşedintelui Iohannis. Cel mai mult m-a distrat, însă, manipularea unor năimiţi de la televiziunea publică, în frunte cu Cristoiu şi Chirieac, care îl pupau pe toate părţile pe Iohannis pentru curajul de a respecta legea, democraţia bla-bla-bla... Adică, vezi mata cum devine chestia, acceptând-o fără să crâcnească pe gospodina Dăncilă în fruntea guvernului, dom’ preşedinte şi-a asigurat respectul etern al unui electorat pe care nu l-a avut până acum. Aiureală în toată regula, manipulare clasică menită să-l discrediteze pe Iohannis în faţa unor protestatari demobilizaţi de „trădarea” preşedintelui, în speranţa că aceştia nu vor mai umple din nou străzile Capitalei la acest sfârşit de săptămână. Poate că s-a produs o demobilizare, dar e timpul ca protestele Străzii să-şi caute energia şi motivaţia în stradă, nu la Cotroceni. În propria voinţă şi putinţă, amândouă corecte, mari şi motivante.

Preşedintele nu putea reacţiona altfel la propunerea venită de la PSD-ALDE. Adică putea doar să tragă de timp, refuzând-o pe Dăncilă şi cerând PSD altă persoană. Şi?! Îşi închipuie cineva că Dragnea şi Tăriceanu ar fi scos din joben un om competent, echilibrat, cu gândul la Ţară, nu la Partid?! Niciodată! Ăsta-i PSD-ul, liderii care nu-s obedienţi, servili sau proşti au fost îndepărtaţi din prima linie a frontului politic, mai vorbesc doar pe la televiziuni, de-a surda, normal. Iar din rândul actualilor lideri de imagine, credeţi că alde Firea, Andronescu sau Fifor ar fi fost mai buni decât Dăncilă? Poate ar fi fost, dar pentru PSD, nu pentru România.

Un singur reproş am de făcut preşedintelui: mă şi gândeam, speram adică, la măcar jumătate de oră de perdaf consistent la adresa coaliţiei toxice PSD-ALDE. Să le spună cât de impotenţi, de incompetenţi, de hoţi, de distruşi sunt. Şi să-i avertizeze ce-i aşteaptă dacă vor continua cu atacurile împotriva Justiţiei şi haosul legislativ. Ar fi fost ca o supapă, am fi respirat cu toţii mai împăcaţi cu soarta crudă care ne urmăreşte. N-a făcut-o, mă gândesc că nu-i scrisese Mădălina Puşcalău discursul, s-ar putea să-l pregătească pentru ceremonia învestirii noului guvern. Am senzaţia că atunci n-o să mai tacă adânc.

Altfel, stimaţi compatrioţi, să nu ne amăgim, dar nici să nu ne pierdem cu firea: situaţia de acum este rezultatul votului liber şi democratic din 2016. Să nu uităm nicio clipă acest lucru! NOI am făcut-o pe Dăncilă mare om politic, parlamentar european şi ce-o mai fi fost ea; ăia din Videle n-au vrut-o primar, dar au votat-o parlamentar european... Ce să mai înţelegi?! NOI i-am pus în capul mesei pe Dragnea, Nicolae, Iordache şi toţi ăştia de care ne e greaţă acum. NOI am dat PSD-ului dreptul să-şi bată joc de tot ce mişcă-n ţara asta. Nu ştiu cum, dar aceşti oameni sunt creaţia a vreo trei milioane de români care s-au dus la vot şi n-au stat, precum ceilalţi, ca nişte filozofi deştepţi, în fotoliile de-acasă, gândindu-se că oricum n-au cu cine să voteze.

De-aia spun că Strada va trebui să găsească resurse proprii pentru a continua protestele. Sunt sigur că va veni şi sprijin de la Cotroceni, dar, vedem cu toţii, preşedintele Iohannis nu este un jucător politic de felul d-lui Băsescu, de pildă. Nu-i rău să mai treacă oamenii şi prin faţa Cotroceniului, să-i reamintească neamţului cine l-a aşezat acolo, dar nu-l luaţi drept trădător, că încă n-a dat dovezi în acest sens. 

Cât despre #rezist, cred că ar trebui să devină partid şi să se angajeze pe faţă în lupta politică. Scepticul cinic care mă inspiră fără să-i cer îmi şopteşte că va fi nevoie de o #rezistenţă îndelungată. Aud că şi ciobanii români sunt hotărâţi să emigreze prin Austria, supăraţi pe ministrul-oaie-Mioriţă-vorbitoare, care nu-i lasă să trăiască. Dacă-i pierdem şi pe ciobani, daţi-mi voie, nu ne rămâne decât baltagul, dar asta-i altă poveste...