E un fel de meci al bugetarilor cu bugetarii, că şi primarii tot de la buget sunt plătiţi. Care câştigă mai mult, care ia lefuri şi pensii mai mari. S-a descoperit, cu totul întâmplător, că un director general bugetar anonim la un institut la fel de anonim (aţi auzit cumva de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”?!) câştigă aproape 2 (două) milioane de lei pe an. Bani albi, impozitaţi carevasăzică. Preşedintele României câştigă de 10 ori mai puţin şi nici preşedintele SUA nu se poate lăuda cu aşa o leafă. Şi măcar ăştia doi nu-s la fel de anonimi şi inutili precum directorul general de la un institut de care n-a auzit nimeni. Preşedintele nostru, e drept, nu se omoară nici el cu munca, dar îi mai opreşte, totuşi, din când în când pe ticăloşii care guvernează doar pentru ei şi pentru cei care cotizează cu sume uriaşe la partid – cred că din ăia 150.000 de lei pe lună pe care-i ia directorul de la Silvicultură, măcar 50.000 de lei se duc la partidul care l-a numit pe acel post.

Sigur, nu toţi bugetarii au parte de asemenea pomeni. După cum nici toţi bugetarii nu au parte de pensii speciale ca „reparaţie” pentru lefurile mici de după Revoluţie. Primarii sunt nişte bugetari favorizaţi de partidul care încă ne guvernează. Toate eforturile, toate cărţile se joacă pentru primari: se schimbă legi peste noapte, se dau OUG cu privilegii, se măsluiesc „zaruri” în beneficiul primarilor – foşti, prezenţi şi viitori.

De ce mişcarea asta pentru prosperitatea primarilor? Ce motivează operaţiunea „bani pentru primari”? Nu-i deloc greu de răspuns: alegerile. Îmi amintesc un slogan de pe vremuri: „Totul pentru front, totul pentru victorie!”. Aşa-i şi-acum: a fost un „front”, la Europarlamentare, unde primarii PSD-ALDE s-au făcut că plouă. Se apropie Prezidenţialele, unde iarăşi nu prea se vor implica primarii. Dar vin Localele, fraţilor, şi mai ales vin Parlamentarele, anul viitor, iar acolo primarii pot jongla cu promisiuni şi ameninţări, pot manipula electoratul naiv, pot face şi desface. Inclusiv urne de vot, morminte, acte şi documente, panouri publicitare şi mită electorală mascată. La alegerile din 2020 primarii sunt preţioşi. Ca să-şi dea silinţa, ca să se sacrifice muncind pentru Partidul Conducător nici o răsplată nu-i prea mică. De-aici lefurile crescute, pensiile speciale, de-aici atenţia şi răsfăţul cu care sunt trataţi „primii gospodari” ai oraşelor şi cătunelor patriei.

Veţi spune că şi noi, alegătorii, vom fi favorizaţi de operaţiunea asta, efectele ei vizându-ne şi pe noi. Adică un primar care câştigă mult va şi munci mult pentru comunitate. Aiurea: uitaţi-vă la medici, ori la profesori, ori la parlamentari, categorii de bugetari cărora li s-au mărit spectaculos lefurile în ultimul an. Simţiţi cumva o creştere a interesului lor pentru pacienţi, elevi, cetăţeni? Simţiţi cumva că oamenii ăştia şi-ar da şi viaţa, nu doar averea, pentru sănătatea şi prosperitatea naţiunii? Eu nu simt asta. De fapt, aş zice că totul se reduce la om, la valoarea pe care o dă el profesiei şi banului. Un medic şpăgar va rămâne şpăgar indiferent cât îi creşte salariul. Iar un spital nedotat cu cele necesare pentru că „nu-s bani” nu va putea folosi ştiinţa de carte a unor medici buni, indiferent ce leafă li se dă acelor medici. La fel cu profesorii, despre parlamentari nici nu mai vorbesc, acolo e o faună tristă şi absolut nocivă. Primarii nu fac excepţie de la această regulă.

Aşadar, în meciul ăsta al bugetarilor cu bugetarii câştigă primarii – vârful de lance al bătăliilor electorale din anul care vine. Nu uitaţi asta atunci când veţi pune ştampila pe o persoană sau pe un partid, la toamnă sau în 2020. Gândiţi-vă la ce au făcut, la ce fac şi nu fac aceşti oameni pentru a justifica atenţia privilegiată de care se bucură din partea guvernanţilor, care folosesc bugetul, adică banii noştri, ca armă electorală.