OPINII 19 noiembrie 2021

EDITORIAL. Ţara din inima mea nu e o casă de nebuni

de Dumitru Manolăchescu | 695 vizualizări

partid. Oana Pellea: „Votul meu a fost trădat şi batjocorit de către dl. Iohannis şi cei de la Putere. Speranţa mea a obosit. Mă retrag în profesia mea, în cărţile mele, în Ţara din inima mea”. Deduc de aici că votul şi participarea la viaţa cetăţii sunt lucruri esenţiale pentru orice om responsabil, cu dragoste de Ţară. Votul i-a fost, evident, trădat, moment în care actriţa consideră că societatea civilă îşi pierde sensul pentru care există.

„Speranţa mea a obosit”, spune Oana Pellea. Da, cunosc senzaţia, mă asaltează şi pe mine aproape în fiecare zi, sunt sigur că e o oboseală pe care foarte mulţi dintre dvs. o resimt. Dar nu poţi să te baricadezi în odaia ta, în „liniştea” ta, nu există liniştea asta când vezi, auzi, simţi ce fac bezmeticii care ne conduc. Nu poţi să te faci că ei nu există, că tu n-ai treabă cu ei, că eşti deasupra politicii lor meschine. Şi totuşi, nesimţirea, neparticiparea, lipsa de empatie încep să fie stări normale ale omului trăitor în lumea acestor ani de cumpănă.

Iată, însă, că există şi o altă abordare. Gabriel Diaconu, medic psihiatru, un om angrenat puternic în bătălia pentru salvarea sufletelor şi minţilor traumatizate de Covid 19: „Ne trebuie o formă de autoritate practică. Ne trebuie un echipaj guvernamental care să se poată uita în ochii oamenilor. Ne trebuie suflet în ţara asta”.

D-na Pellea este o visătoare care a obosit. Prea curând, prea târziu? Nu ştiu, nu vreau să acuz pe nimeni, constat doar că un medic gândeşte altfel decât un artist. Continuă medicul psihiatru: „Ieşirea din trauma colectivă indusă de Covid 19 nu se poate face prin fuga de responsabilitate, e nevoie de implicarea oamenilor. Vom câştiga un avantaj psihologic în faţa pandemiei atunci când vom duce lupta în afara porţilor spitalului”.

E nevoie, deci, de suflet. De inimă. Adică de implicare. „Ţara din inima ta” nu va trăi deloc bine dacă va rămâne doar în inima ta. Şi nu va rămâne decât o metaforă frumoasă, spusă de o mare actriţă care s-a declarat învinsă şi trădată de cei pentru care a votat, în care şi-a pus speranţe şi a crezut. Ştiu cum e...

Toată România e trădată într-un fel sau altul. Dar nu toată România se declară învinsă. Cei care ne-au cerşit votul pentru ca apoi să ne batjocorească vor simţi pe pielea lor, mai devreme sau mai târziu, cum e bătaia asta de joc. Nu vor putea câştiga la nesfârşit doar ticăloşii, corupţii, hoţii, mincinoşii, incompetenţii. Sigur că te simţi frustrat când îi vezi, mereu aceiaşi, suferind pentru ţărişoară, rostind vorbe mari la adăpostul unor funcţii şi venituri la fel de mari. Dar vei trece şi peste asta, aşa cum ai trecut de-atâtea ori şi înainte, şi după decembrie 1989.

Apropo de implicare, aş zice, totuşi, ceva „la zi” despre mizeria care se cheamă „negocieri pentru noul guvern PSD-PNL”. Foarte mulţi, imensa majoritate îl acuză pe interimarul Cîţu pentru tot ce se-ntâmplă. Pe bună dreptate, e clar. Dar... O nuanţă nu-mi dă pace: când Cîţu se agaţă de scaune la Palatul Victoria, când Cîţu îl trimite la plimbare pe Ludovic Orban, liberal cu 30 de ani vechime în partid, când Cîţu încearcă să-şi acopere bubele pe care le are cooperând cu „partidul toxic şi corupt”, când toate astea şi multe altele, pe care nici măcar nu le bănuim, se întâmplau în marele partid al Brătienilor... Unde erau, atunci, liberalii?? Unde sunt marii primari, marile voci liberale, unde-i patriotul Rareş Bogdan, unde-i marele primar Emil Boc, unde-s actorii principali din piesa asta liberală de un perfect prost gust, în care Grindeanu şi Ciolacu devin vedete?? De ce l-aţi ales preşedinte, cu ce v-a cumpărat de nu mai are nimeni curajul să-i spună „stop, Florine, las-o jos că măcăne!”?...

Ieri, echipele câştigătoare ale unor voturi de care multora acum le e jenă s-au retras de la negocieri şi chiar nu mai interesează ce, cum, când vor produce partidele astea o coaliţie funcţională. Cu sau fără Rafila, cu sau fără Ciolacu, Cîţu sau Ciucă, răul a fost făcut: 80% din populaţia României nu mai este interesată de politica acestor amărâţi, de vorbele lor, de minciunile lor. Românii nu mai cred în puterea votului lor, ei nu mai au încredere în clasa politică şi în România guvernabilă. Premier tras la rotativă?! Stă un an jumate prea-nevinovatul Ciolacu şi vine apoi prea-fericitul Cîţu?! Bă, voi sunteţi normali?!

Pentru ca spectacolul „Din rău în mai rău” oferit de nişte regizori nepricepuţi să nu se mai joace e nevoie să-i scoatem pe actori de pe scenă, să nu le mai suflăm textul. E nevoie de implicare, de participare, de speranţă. Fără ingredientele astea România din inima mea, a ta, a noastră riscă să se transforme într-o uriaşă casă de nebuni. Suntem deja cu ea la psihiatru, nu mai e mult...

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.