OPINII 16 septembrie 2020

EDITORIAL. Sinecuriştii de ieri, de azi şi de mâine. Studiu de caz: Ferdinand Nagy şi Dan Mihalache

de Dumitru Manolăchescu | 945 vizualizări

Uitasem cu totul de Ferdinand Nagy, fostul prim-secretar al judeţului Covasna prin 1970 şi, după vreo 10 ani, secretar de stat la Ministerul Agriculturii. Nici nu s-au ivit motive să-mi amintesc de Nagy Ferdinand, atotputernicul judeţului în anul în care dl. Constantin Timaru mă angaja corector la cotidianul „Cuvântul nou”. Ce motive aş avea acum? Păi uite ce citesc prin mai toate ziarele: „Decret privind rechemarea d-lui Ferdinand Nagy din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Muntenegru”. 

O clipă am avut senzaţia că visez: câţi ani să aibă acel prim-secretar Nagy Ferdinand pe care l-am cunoscut eu când aveam 22 de ani? M-am liniştit repede, am căutat şi-am găsit: e fiul aceluia. Un fiu extraordinar şi plenipotenţiar – mamă, cum sună, întotdeauna am crezut că norocoşii ăştia trebuie să atingă din când în când o aripă de înger.

Nagy Ferdinand jr. e într-o companie selectă de „rechemaţi”: Dan Mihalache de la Londra, Adrian Cioroianu de la UNESCO, Radu Dobre din India, Bangladesh, Maldive, Nepal şi alte teritorii binecuvântate – câţiva doar din vreo 14 care, apropo de titlu, au fost, sunt şi poate vor mai fi. Ce calităţi trebuie să ai ca să fii „extraordinar şi plenipotenţiar”? Dacă mă gândesc la Mihalache, precis trebuie să ştii să dormi în orice poziţie în vreme ce unii te fotografiază. La Cioroianu, rechemat de la UNESCO, o fi contat calitatea de istoric. Dar pe Ferdinand Nagy ce calităţi l-au făcut „extraordinar şi plenipotenţiar” în Muntenegru?

Hai să vedem: în 2006 a fost eliberat din funcţia de secretar de stat în Ministerul de Externe, unde fusese numit de Adrian Năstase, pentru activitate necorespunzătoare. Mai exact, omul a promovat cultura şi produsele culinare maghiare, nu pe cele româneşti, la pavilionul României din cadrul expoziţiei universale de la Tokio. Şi alte belele, apărute la vremea respectivă în presa din Cluj: contrabandă cu maşini şi benzină din Ungaria – soţia lui s-a ilustrat ca şefă a Vămii din Petea, la graniţa cu Ungaria, unde soţii Nagy îşi înjghebaseră şi-o staţie de benzină... Bani albi pentru zile negre, ştim cu toţii.

Bun, cum rezişti, totuşi, sub toate regimurile în funcţii importante? Cum perpetuezi „specia” de sinecurişti? Mihalache a fost un important membru PNL, propăşit de proaspătul preşedinte pe-atunci Iohannis împotriva oricărei evidenţe – preşedintele a ignorat inclusiv o scrisoare a unui grup de intelectuali care îi cereau, cu argumente solide, să renunţe la numirea lui Dan Mihalache ca ambasador în Marea Britanie. N-am înţeles încăpăţânarea preşedintelui decât în „cheia” intervenţiilor PNL. Adrian Cioroianu – istoric şi apropiat al liberalilor. Radu Octavian Dobre a fost jurnalist şi specialist în relaţii internaţionale.

Dar, în afara apartenenţei la „partidul corect”, oare ce calităţi şi ce studii trebuie să ai ca să fii numit ambasador sau consul într-o ţară veselă a acestei lumi triste? Nu-mi vine nimic în minte, important e partidul care face jocurile sau cel de care nu te poţi lipsi. Restul nu mai contează.

Ferdinand Nagy despre care vorbim a făcut Arhitectura prin anii 80, apoi s-a remarcat din umbră în afaceri şi politică. O legătură necesară, care se păstrează şi în zilele noastre – ca să fii remarcat  în politică e musai să fi avut succes în afaceri. A fost, cu siguranţă, vorba şi de contribuţia PSD Năstase la ascensiunea unui fiu de mare nomenclaturist pe nedrept uitat. Relaţia PSD-UDMR a fost întotdeauna una care combina trecutul, prezentul şi viitorul. Nu mereu perfect, dar evident mai profitabil decât „amorul cu năbădăi” al liberalilor cu liderii etnici maghiari.

De ce face Iohannis taman acum rechemările astea? Poate că are şi alte guri de hrănit. Poate vrea să-i rotească – se-aude că după ploioasa Anglie pe Mihalache îl aşteaptă însoritul Cipru. Nu ştim ce (re)numiri li se rezervă  lui Nagy Ferdinand sau lui Adrian Cioroianu, dar ne putem gândi şi la alte interese legate de PNL şi UDMR. Înţelegem, însă, un lucru: odată intrat în „morişca” politică a Externelor, greu să mai scapi, nu se mai uită nimeni la ce şi pe cine-ai învârtit ca să ajungi la ciolan, devii „omul sistemului”; şi dacă nu vrei, tot te trimite vreun preşedinte prin Africa de Sud, Maldive, Noua Zeelandă, Insulele Capului Verde şi alte ţări exotice.

Nu mă întrebaţi de ce se-ntâmplă aşa, pentru că nu ştiu. Cu siguranţă ştie Iohannis, dar el oricum nu va răspunde.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.