Crimele care se petrec de multă vreme, nu de o săptămână, în Orientul Apropiat, sunt făptuite de oameni în numele Domnului, al Tatălui Ceresc. Un Tată pe care creştinii călăuziţi de Iisus Hristos îl numesc Dumnezeu, iar islamiştii îi spun Allah.

Pe vremuri creştinătatea din acele locuri era apărată de cruciaţi şi cruciade, de eroi europeni care îi măcelăreau pe „păgâni” în numele Domnului. Acum apărătorii Ţării Sfinte sunt evreii, „poporul ales”, ajutaţi, mai mult sau mai puţin, de creştinătatea din întreaga lume.

Oamenii se omoară între ei fără milă şi cu mai mult zel când o fac în numele religiei. Bisericile, casele de rugăciuni şi minaretele sunt pline de sângele credincioşilor împătimiţi, vinovaţi doar de a-şi dori iertare şi mântuire de la Cineva care nu le-o poate oferi decât prin rugăciune sau sabie.

Aici este una dintre marile diferenţe dintre religii. Am conspectat şi pentru mine, dar şi pentru dvs., câteva deosebiri esenţiale între religiile care luptă acum în numele Domnului în Israel, Gaza şi pe oriunde există fanatici ai urii propovăduind cu gloanţe, rachete, cuţite sau bombe „cuvântul Domnului”.

Să privim puţin în istorie pentru a înţelege mai bine originile conflictului arabo-israelian. După al doilea Război Mondial s-a înfiinţat statul Israel pe teritoriul Palestinei locuite de arabi. Evreii revendicau aceste locuri sfinte în care, conform Bibliei, s-a născut Iisus. N-a fost nevoie de prea mult efort pentru a porni războaiele care au durat până azi.

Gruparea paramilitară palestiniană Hamas a preluat controlul ostilităţilor în Gaza în 2007. În 2014, într-un război israeliano-palestinian care a durat 50 de zile, au fost omorâţi 2251 de palestinieni. Acum, în conflictul declanşat de Hamas prin uciderea a sute de civili nevinovaţi, au fost ucişi peste 3000 de oameni, soldaţi evrei şi teroriști Hamas, cărora li se adaugă sute de civili mutilaţi, arşi, încă neidentificaţi. Câte victime vor fi la final niciun Dumnezeu, adevărat sau nu, nu ştie!

Cruzime multă, sadism şi oroare. Şi nu doar de teritoriu, de pământ şi apă este vorba. Nu doar de „drepturi şi libertăţi” au nevoie teroriştii care omoară în numele lui Allah. Războiul lor este unul cu adânci rădăcini religioase.

Să vedem câteva deosebiri esenţiale între creştinism-iudaism (religii foarte asemănătoare printre cele practicate astăzi în lume) şi islam, în lumina învăţăturilor religioase scrise în Biblie, Torah şi Coran:

* Islam: Allah (pe care Mahomed, întemeietorul religiei islamice, l-a considerat „singurul Dumnezeu adevărat”) nu este un factor al creaţiei, nu există nicio legătură între Dumnezeu şi om. * Creştinism-iudaism: Iisus Hristos este legătura dintre Dumnezeu şi om.

* Islam: Allah îi urăşte pe cei care nu acceptă Islamul. * Creştinism-iudaism: Dumnezeu îi iubeşte pe toţi.

* Islam: „Dacă te atacă cineva, răzbună-te în acelaşi mod. * Creştinism-iudaism: „Dacă cineva te loveşte pe un obraz, întoarce-l spre a fi lovit şi pe celălalt”.

* Islam: Mahomed i-a ucis pe cei care l-au atacat. * Creştinism-iudaism: Iisus Hristos a predicat iertarea.

* Islam: Mahomed cere altora să-şi dea viaţa pentru el.  * Creştinism-iudaism: Iisus Hristos îşi dă viaţa pentru alţii.

Deosebiri încurajate de o aprigă propagandă bisericească şi de o parte, şi de alta; pentru că, evident, fiecare se naşte şi moare luminat de îngerii trimişi de Dumnezeul lui. Iar când în „afacerile” Dumnezeieşti din Orient se amestecă politica, pământul şi apa, războiul e gata.

Eu nu ştiu dacă „Iisus a fost unul din cei mai importanţi prooroci, însă Mahomed este cel mai mare, cel mai important şi ultimul”, după cum susţine Coranul. Dar nu ştiu nici dacă Iisus Hristos este Mântuitorul Lumii, cum susţine Biblia. În nemernicia mea, eu cred că şi Mahomed, şi Iisus ar trebui să apere Viaţa, nu să glorifice şi să încurajeze Moartea. Nu poţi, nu ai voie să omori în numele niciunui Dumnezeu.

Este unul din motivele care mă împiedică să înţeleg şi să accept fanatismul religios în diversele lui manifestări, de la pupatul raclelor cu moaşte până la uciderea pruncilor evrei în numele „singurului Dumnezeu adevărat”...

Foto arhivă