N-am văzut încă politician băgat „la răcoare” măcar şi pentru câteva zile căruia să nu i se facă brusc rău de-atâta justiţie. Aceiaşi politicieni n-au nicio problemă, nu li se face niciodată rău când fură, când primesc mită, când vând şi cumpără legi, oameni, partide, poporul sau Ţara. Atunci sunt bine-sănătoşi, extrem de activi, cu idei, voinţă, muncă şi sacrificiu închinate prosperităţii şi bunăstării electoratului. Aruncă-i o zi-două, eventual 30 de zile, cât scrie la regulament, în arestul de la Rahova şi-s gata, s-au căptuşit cu toate bolile din lume. Se cheamă „rău de puşcărie” şi nu-l rezolvă decât spitalul bine garnisit şi aerisit.

D-na fost ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea. Ce deziluzie! Încă mai ziceam că, dom’le, au şi pesediştii măcar unul, un singur om cumsecade, cinstit, corect, neimplicat în afaceri cu bani pentru partid sau propria persoană. Acum nu mai au niciunul, pentru că Sorina Pintea a sărit gardul în tabăra hoţilor. Sigur, am obligaţia să spun că încă se lucrează la dosar, n-avem o decizie a instanţei, se prezumă a fi nevinovată până la proba contrarie... Vorbe, nu cred că vreun judecător ar fi închis-o în arest preventiv 30 de zile dacă n-ar fi găsit la dosar probe care s-o îngroape în acuzaţii „pe bune”. Nu mai merge nici măcar şmecheria cu înregistrările de la SRI, care a scăpat mulţi hoţi de la partide, pentru că SRI-ul nu mai ascultă pe nimeni, au fost reduşi la tăcere.

Iar pe fir se află şi „berbecul” semianalfabet Liviu Pop, pesedist înrăit şi adversar înrăit al limbii române culte. Denunţătorul Sorinei Pintea, omul cu banii băgaţi în pungă neagră găsită în biroul de manager al spitalului aparţinând d-nei fost ministru, a „donat” bani şi înrăitului. Bani pentru partid? Probabil, e o practică veche asta, nu-i neapărat o noutate, s-au dat şi se dau bani cu sacii pentru contracte cu statul – drumuri, şcoli, spitale, aparatură medicală, spaţii verzi, floricele pe câmpii şi alte marafeturi, că nici nu-ţi vine să crezi cu ce se mai ocupă corupţii şi corupătorii. DNA tace de multişor, Curtea de Conturi e un „cimitir al elefanţilor” de multă vreme, mai exact după ce şi-a pus PSD oamenii în funcţii de decizie... Cine să-i mai caute pe contractori, subcontractori, constructori, manageri, învârtitori de bani murdari pentru persoane şi partide albite de-atâta detergent propagandistic?!

Liviu Pop se jură că n-a furat, n-a primit, n-a dat, n-a luat decât aghiazmă şi bineţe de la denunţătorul care îi e şi fin de cununie. Păi cum să-l creadă fiul Sorinei Pintea?! Are faţă de om cinstit şi cumsecade acest ipochimen? Cu siguranţă nu. Şi-uite-aşa, din cearta şi frica lor, mai aflăm şi noi, mai află şi procurorii câte ceva. Poate că de data asta vor reuşi să ducă până la capăt un caz de corupţie la vârful PSD, îngropând definitiv ideea de „cinste şi onoare” cu care se-apucaseră să defileze din nou nababii de la conducerea acestui partid „al săracilor”.

Rămân la o vorbă pe care aţi mai auzit-o de la mine: presupunând că nu există politicieni cinstiţi şi deştepţi (sărăcia nu-i neapărat o virtute, putem renunţa la ea), atunci mai bine joci cu un prost cinstit decât cu un ticălos şmecher. Pentru că de proşti mai poţi scăpa, nu-i nimeni prost pe viaţă, oamenii pot învăţa, pot căpăta experienţă, pot avea alte calităţi extrem de folositoare. Dar de ticăloşie şi şmecherie... Aici e mult mai greu, mult mai complicat, odată ce-ai intrat în „jocul murdar” al politicienilor şmecheri şi ticăloşi care se cred şi deştepţi, e foarte greu să mai dai înapoi fără să plăteşti un preţ. Şi puţini sunt politicienii care acceptă să plătească preţul care îi readuce în tabăra celor curaţi şi „proşti”. Sorina Pintea n-a reuşit performanţa, ajungând într-o rezervă comodă, pe un pat de spital curat, cu poliţişti la uşă. Nasol!