Am la acest final de an centenar nişte invidii deloc ortodoxe: îi invidiez pe: * pensionarii care vor rezista până în 2022, care se anunţă un An al Făgăduinţei; * procurorii care s-au bătut să fie selectaţi deloc aleatoriu la Secţia pentru cercetarea magistraţilor; * hoţii şi corupţii care vor beneficia de amnistia şi graţierea pentru care trag cu dinţii doi şefi de partide din coaliţia majoritară, unul dintre ei dublu condamnat penal, celălalt vedetă în complexe investigaţii pan-europene. Trei categorii de norocoşi. Să mă explic:

* Pensionarii anului 2022 vor avea punctul de pensie de 1800 de lei. Practic, dublat în doar 5 ani punctul ăsta. Prima reacţie este să stai şi să te întrebi: o fi în regulă? Nu-i o legendă povestită de Olguţa şi Liviu? Nu e o legendă dintr-un motiv extrem de simplu: nimic nu-i mai uşor pe lumea asta decât să dai ce n-ai, să pui pe umerii generaţiilor viitoare ce gândeşti tu, populist, astăzi. Ce economie trebuie să ai pentru ca în doar 5 ani să dublezi valoarea punctului de pensie, să măreşti până la cer salariile unor categorii bugetare, să le dai unor medici lefuri de 20-30.000 de lei pe lună?! Una extrem de performantă, se înţelege. Are România o asemenea economie? Eu nu văd, nici specialiştii în materie nu văd. Se pare că singurii depozitari ai ochelarilor cu perspectivă sunt guvernanţii. Cărora le este foarte uşor să promită ce nu au, adică să mizeze pe „caii morţi” de peste patru ani, în speranţa că vor găsi un electorat captiv care să-i creadă şi o economie care să meargă de la sine, împinsă înainte de instinctul nostru ancestral de popor harnic şi deştept...

Sunt obligat să spun de fiecare dată când abordez subiectul pensiilor şi salariilor: e mare nevoie de creşterea lor într-o Românie sărăcită de 75 de ani de guvernări proaste sau hoaţe, dar acţiunea asta are nevoie de inteligenţă şi ştiinţă economică, nu de populismul unui partid în debandadă. Asta mă sperie pe mine, nu faptul că o să mi se dubleze pensia. Şi mai e o nelămurire pe care guvernanţii nu se obosesc s-o observe: când o să am eu 3.000 de lei pensie crescută ca drojdia de bere, adică peste patru ani, cât va costa o pâine, un kil de carne, o apă minerală?! Asta nu ne mai spune nimeni, n-au de unde să ştie „oneştii” guvernanţi...

* Magistraţii care să-i investigheze pe magistraţi s-au bulucit la noua Direcţie propusă şi realizată de ministrul Gargamel Tudorel cu sprijinul analfabeţilor din Parlament. De ce grămada asta ordonată de procurori? Asta nu-i o întrebare fără răspuns: e super să te dai tare şi mare în faţa colegilor, să-i faci să-ţi pupe poala robei ori de câte ori ai chef, să-i stăpâneşti. Dar e şi mai super să ai venituri mai mari decât şefii din Justiţie, să-i poţi scuipa pe chelie spunându-le: bă, Gargamel, eu am 10.000 de lei pe lună doar diurnă, fraiere, leafa nici nu mă mai interesează. De pensie ce să mai vorbesc, e cu zecile de mii.

Nu zic, e complicat să fii procuror, e o meserie care te îmbătrâneşte înainte de vreme, te seacă de puteri, dar n-ar trebui să păstrăm în toate o măsură? N-ar trebui să adaptăm şi pensii, şi lefuri, şi diurne, şi alte avantaje la ce poate economia acestei ţări să ofere? Nu de egalitarism e vorba aici, ci de ştiinţă, de bun simţ politic şi chiar de patriotism: să ştii, la o adică, ce poţi şi până unde poţi să dai unor categorii privilegiate fără să pui în pericol nu doar prezentul, ci şi viitorul României.

* Liviu Dragnea l-a ameninţat pe Gargamel Tudorel Toader că-l face praf şi pulbere cu Justiţia lui cu tot dacă nu dă amnistie şi graţiere până la Ziua Naţională. Are şi judecata asta o logică: păi bă, românule, dacă nu de Centenar, atunci când să-i mai spălăm pe hoţi şi pe corupţi, pe bandiţi şi pe violatori? Acum e momentul, dacă-l pierdem l-am pierdut şi pe Dragnea, că intră la pârnaie în primele luni ale anului viitor. Da, e încă o lege cu dedicaţie. În principal pentru cuplul pe cale de a deveni infracţional  Dragnea-Tăriceanu, în rest pentru toţi nenorociţii care vă vor intra în case noaptea, ca hoţii, vă vor viola copiii, vor fura şi vor devaliza bugetul statului. 

Se va întâmpla „minunea” de Centenar? Se va naşte după 100 de ani o nouă castă privilegiată de hoţi, corupţi, bandiţi la drumul mare? Aş paria că da. Dar aş fi fericit să pierd, măcar pentru a nu mai asista la un alt „viol politic” asupra României centenare. În rest, desigur, guvernanţii noştri mărturisesc de Centenar şi prostie, şi tupeu, şi ticăloşie. E drept, nu-i o noutate, doar că acum parcă doare mai tare.