E marţi pe la prânz şi nu se ştie dacă preşedintele Volodimir Zelenski, venit în vizită într-o Românie politică greu de ghicit, va rosti un discurs în Parlamentul României. Eroul luptător al Ucrainei şi al întregii lumi civilizate împotriva barbariei războinice ruseşti asumate de Vladimir Putin se poate trezi faţă în faţă cu nişte parlamentari români îmbătaţi de un iluzoriu succes electoral. Ceea ce înseamnă că va fi pus într-o situaţie inacceptabilă, aceea de a suporta urletele şi strigăturile anti-ucrainene şi pro-ruseşti ale echipei AUR-Şoşoacă, instruită de specialişti în „politica zombi” perfect adaptabilă analfabetismului politic românesc.

În nemernicia mea matusalemică am anticipat momentul ăsta şi m-am întrebat de ce s-ar expune acest om de bun simţ, atât de important pentru soarta Europei şi a Lumii libere, unor acte de barbarie politică, fie ele şi neînsemnate sub raport numeric, executate la comandă rusească în Parlamentul din Bucureşti.

Sper ca ştirile despre schimbarea de program a preşedintelui Zelenski să se adeverească, pentru că ar fi o ruşine naţională ca acest om să fie supus mojiciilor şi haiduciei politice livrate de nişte parlamentari conduşi de instincte primare pro-Putin. Sper să nu asistăm la veşnicul circ parlamentar, metoda „patrioţilor” de a înlocui pâinea tradiţională de bun venit cu naţionalismul ieftin, gregar, rătăcit printre meschine interese personale.

Ce se întâmplă acum în Israel influenţează şi războiul din Ucraina. Putin şi adepţii lui din România sunt fericiţi de pauza previzibilă pe care o vor lua luptele din Ucraina ca urmare a deplasării atenţiei şi livrărilor de arme din America spre Israel. Adică „marea armată” rusă va avea o iarnă mai liniştită într-un război pe care se chinuie să nu-l piardă definitiv. Teroriştii Hamas oferă Rusiei lui Putin un necesar respiro...

Dacă politicienii români înţeleg ceva din ce se-ntâmplă în lumea asta, ceea ce nu se vede, ar trebui să-i aştearnă un covor roşu preşedintelui Zelenski de la aeroport până la Parlament. Să anunţi public că tu, „viteazul” cuplu Simion-Şoşoacă, îl sfidezi cu huiduieli şi strigături pentru „pace, nu război”  pe „fricosul” preşedinte ucrainean care rezistă de aproape doi ani în fruntea poporului său barbariei unei armate considerate invincibile... mi se pare o atingere a demnităţii şi un atac la inteligenţa fiecăruia dintre noi.

Cum să explici aceste gesturi politice?! Eşti supărat că românii din Ucraina n-au destule drepturi? Poate că nu au, dar nu despre asta e vorba acum, aceste „reglări de conturi” minoritare mai pot aştepta, esenţial acum este să-i sprijinim şi să-i ocrotim pe ucraineni. Ceea ce, spre onoarea acestui popor liber de „clanul” AUR-Şoşoacă, se şi întâmplă.

Nu ştiu dacă liderul ucrainean va vorbi în Parlamentul României. Eu personal sper să n-o facă, pentru a nu se pune pe el şi pentru a nu ne pune pe noi, românii, în situaţii penibile, transformând România într-o ţară unică în Europa; una în care îşi face de cap singurul Parlament în care eroul Ucrainei a fost apostrofat, huiduit, negat, contestat de o minoritate politică pro-rusă în ascensiune.

Nu ştiu când şi nu ştiu dacă societatea românească, în frunte cu reprezentanţii săi aleşi, va învăţa că poporul ucrainean condus de Volodimir Zelenski apără acum cu preţul a sute de mii de victime nu doar Ucraina, ci Europa şi Lumea agresată de Rusia şi alte dictaturi care vor să impună o „nouă ordine mondială”.

Ucraina rezistă în faţa agresiunii ruseşti, Europa şi America încă sprijină armata şi poporul ucrainean. Facem parte activă din acest sprijin, ceea ce ne situează de partea bună a baricadei. Să sperăm că nu vom obosi nici noi, nici celelalte puncte de sprijin care susţin „baricada” ucraineană.

Voi încheia sperând încă o dată că preşedintele Zelenski nu se va expune vorbind într-un Parlament în care nişte Simioni şi Şoşoci fac legea vocală. De aici, din colţul minoritar românesc în Secuime, eu mulţumesc preşedintelui Zelenski şi poporului ucrainean pentru că apără România, Europa şi Lumea de noua ordine mondială pe care vor s-o instaureze prin război, teroare şi dictatură Rusia, China, Coreea de Nord, Iran şi alte ţări, mai mici sau mai mari, care urmăresc refacerea unor imperii.