Duminică, preşedintele Germaniei şi-a cerut iertare poporului polonez pentru victimele agresiunii naziste din cel de-al doilea Război Mondial. Un gest prilejuit de festivităţile din oraşul polonez Wielun, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la începerea marii conflagraţii.

Vineri, sâmbătă şi duminică premierul României şi-a făcut campanie electorală pe litoral. A fost huiduită şi la Mamaia, şi la Constanţa de grupuri de protestatari. I s-a strigat „analfabeta”. D-na Dăncilă nu şi-a cerut iertare de la limba română pentru cât o chinuie şi-o terfeleşte, ea a ripostat cerând Parlamentului să scoată mai repede o lege împotriva defăimării şi calomniei. O lege pe care a vrut-o şi mentorul politic al acestei doamne, Liviu Dragnea. N-a ieşit pasenţa, să vedem dacă-i iese „analfabetei”.

Sâmbătă, 31 august, pe când un fragment minor de popor nerespectuos o făcea analfabetă pe d-na Dăncilă, preşedintele Iohannis trimitea naţiunii um mesaj de Ziua Limbii române. Aţi uitat de Ziua asta, este?! Las’ că nici eu nu mi-am amintit decât ieri, recunosc. Dar nu Ziua în sine sau memoria noastră slabă e problema, ci „analfabeta” care distruge limba română. Şi-a dat drumul la glas şi-o poţi auzi mai peste tot, e campanie şi politicienii cred că se acceptă orice. „Avem decât două variante”, zice d-na Dăncilă nu doar de Ziua Limbii române, ci ori de câte ori uită să silabisească de pe-o foaie scrisă de alţii. N-are nicio legătură cu limba noastră, dar nu e singura, n-am văzut un ministru, unul măcar, care să reuşească performanţa de a zice o frază mai consistentă fără greşeli gramaticale. Dacă-i pui să scrie ceva e prăpastie...

Dar ei, guvernanţii, nu se ocupă de rafinamente care ţin de limba română. Ei muncesc, nu gândesc, pentru liniştea noastră. Ei se sacrifică pe altarul limbii române pentru ca noi să primim pensie mărită de la 1 septembrie. Când creşte punctul de pensie la 1.265 de lei şi se mai dau câţiva zeci de lei la indemnizaţia socială. Pensiile astea nu ştie nimeni din ce bani se vor plăti şi până când. Dar pentru a creşte şansele de supravieţuire politică ale PSD şi candidatului la Preşedinţie (nu „preşidenţie”, d-nă premier, că tot vorbim de Ziua Limbii române...) al acestui partid se poate orice. Se poate promite inclusiv devansarea cu vreo doi ani a viitoarei măriri spectaculoase a punctului de pensie. A făcut-o junele-prim de la Finanţe, un om hotărât să îngroape nu doar limba română, ci şi ţara în datorii de dragul baronilor PSD şi a „catindatei” Dăncilă, această fiinţă fragilă şi neconflictuală gata să îmbrace pantaloni ca să fie mai tare decât toţi bărbaţii politici ai acestui neam. Mamă între mame, femeie între femei, uite ce micuţă şi frumoasă e, mână de fier în mănuşi de catifea – cam astea sunt vorbele de duh cu care o răsfaţă bărbaţii pupăcioşi şi femeile agramate din conducerea PSD.

Mă mir că nu le-a trecut prin minte analfabeţilor din guvern o scuză care îi scapă de orice răspundere: când să mai ai timp să te pui la punct cu limba română când tu, premier sau ministru sau preşedinte de partid, munceşti zi şi noapte, oră de oră, veghind la prosperitatea şi bunăstarea poporului ameninţat de Opoziţia ticăloasă şi ofensivă?! Aceşti sacrificaţi ai guvernărilor pesediste n-au avut niciodată timp să înveţe pentru că au muncit, şi-au făcut studiile târziu, n-au fost răsfăţaţi de soartă precum bogătaşii din alte partide... Da, argumentele astea ar ţine la o bună parte a electoratului „captiv” al PSD.

Mă bucur, totuşi, că de Ziua Limbii române n-a dat vreun mesaj întru veşnică pomenire şi cinstire şi d-na premier Dăncilă. Un preşedinte pe care nu-l dă afară din casă limba noastră cea română şi-un premier „analfabetă”... Ar fi fost prea de tot!