A trecut întâi o boare... pe deasupra Parlamentului. Nimic mai poetic decât Casa Poporului învăluită în ţâfnă, înjurături, pupici băloase, discursuri sforăitoare. Ce legătură are mizeria asta politică cu Topârceanu? Niciuna, doar că eu am unele conexiuni anapoda, fel de fel de senzaţii suprarealiste nu-mi dau pace taman când se scrie istoria contemporană a ţărişoarei: votul de învestitură a Guvernului Ludovic Orban.

Un premier cu un număr: 23. Să zicem că-i cu noroc. Nu prea îmi dau seama cât de norocos eşti când vii să guvernezi după madam Dăncilă şi PSD-ul lui Dragnea. Dar cineva trebuie să-şi asume schimbarea şi e bine că acel cineva este o alianţă de viitor: PNL-USR. Liberalii şi useriştii n-or să aibă o majoritate parlamentară solidă, n-or să poată face tot ce-şi doresc, tot ce-au promis şi tot ce trebuie să facă, vor cam sta cu mâna întinsă către unii şi alţii, dar... e preţul pe care trebuie să-l plătească pentru a opri cursa nebună spre neant în care intrase România guvernată de PSDăncilă.

Pe Orban Ludovic îl aşteaptă un război de gherilă complicat şi greu de dus. Tot ce putem face e să-l sprijinim, să avem răbdare, să nu cerem imposibilul. Iar sprijinul nostru poate fi şi o sugestie deocamdată amicală: Lajos, scapă cât poţi de repede de Ion Ştefan, ăsta n-a aflat nici cum se face o declaraţie de avere, cum să conducă un minister precum cel al Dezvoltării?!

Guvernul Orban va fi unul mereu hărţuit, mereu criticat, mereu sub lupă. Asta ştim şi e normal să fie aşa. Important este ca liberalii să nu se închidă în muţenie, să comunice, să vorbească tot timpul despre ce-au găsit prin dulapurile Palatului Victoria, ce schelete rânjesc din găuri, ce pot face, ce nu pot şi de ce nu pot. Cu o comunicare deşteaptă, guvernarea Orban are şanse să nu piardă prea multe procente pentru PNL până la alegerile locale din primăvară. După care ar cam trebui să vină anticipatele. Care mai mult ca sigur nu se vor întâmpla. Dar anticipatele vor fi o sperietoare pe care liberalii o vor arăta anul viitor ori de câte ori vor fi puşi la colţ pe coji de nucă.

S-a votat. Guvernul Orban a trecut cu un scor bun: 240 - 0. S-a întâmplat o minune: s-a fracturat Pro România. Şi-a mai rupt o dată piciorul Victor Ponta. A pierdut vreo 6 parlamentari, care şi-au făcut curaj şi-au votat pentru guvernul Orban. Să-i amintim: Daniel Constantin, Sorin Câmpeanu, Emilia Meiroşu, Georgiana Pop, Mircea Banias, Damian Florea. Merită să le scriem numele, nu-i uşor să treci peste ordinele şefului de partid. Uitaţi-vă la „turma” parlamentară a PSD, ordine şi disciplină, doar vreo şase au trădat. Şase din  aproape 200, nu şase din vreo 30.

În seara asta liberalii se vor bucura. Ceilalţi îşi vor ascuţi cuţitele. Se pregăteşte un măcel, dar când a fost politica românească loc de închinăciune? De mâine începe reconstrucţia, refacerea statului de drept. Activităţi complexe în care sper ca liberalii să nu pornească cu stângul. Oricum o luăm, neantizarea guvernării PSDăncilă este o performanţă în care puţini mai credeau.

Şi-un gând pentru Iohannis: prezidente, acu’ c-ai scăpat de beleaua Dragnea-Dăncilă, oare nu-ţi vine gândul cel bun să te activezi puţin, să ieşi din muţenie, să fii mai prezent în realitate, să-i ajuţi puţin pe „fraierii” care  se pregătesc să scoată cu mâinile goale castanele fierbinţi din focul mocnit lăsat de pesedişti?! Hai că se poate, doamna Carmen va înţelege şi va ierta nişte absenţe din weekend-ul familial...