Ni se pregăteşte o soluţie: Florin Cîţu, premier pe viaţă. Pentru că nu are cine să-l dea afară de la Palatul Victoria. Pentru că preşedintele tuturor românilor nu mai ştie pe ce planetă joacă golf la Pianu de Jos.

Am o vagă certitudine: ca să-l dai jos pe Cîţu trebuie să începi cu Iohannis. Adică asta ar fi ordinea care se vede acum: întâi Iohannis, apoi Cîţu. Dar ca să-l dai jos pe Iohannis e foarte complicat, şi nici nu ştiu dacă are alt sens decât să lungească boala de care suferă societatea românească predominant nostalgică şi masiv abulică. Să-l dai jos pe Cîţu ar fi mult mai simplu dacă la ideea asta benefică pentru ţară ar consimţi şi Iohannis.

Premierul interimar Cîţu nu vrea dezbateri pe legea certificatului verde, care ar mai reduce numărul de infectări şi morţi din cauze asociate Covid 19. S-a trezit „principialul” din el şi-a hotărât: opresc dezbaterile pe certificatul verde, nu accept ca statul să plătească testele pentru nevaccinaţi!

Ştiţi despre ce-i vorba: conform acestui proiect de lege agreat, parţial, până şi de PSD, nevaccinaţii lucrători la stat şi privat ar trebui să facă teste Covid de două ori pe săptămână pe cheltuiala statului român – cel puţin în următoarele două luni, după care mai vedem.

Ce nu i-a plăcut lui Cîţu? Nu vrea să dea bani de la buget pentru nevaccinaţi. Aproape c-ai plânge pe umărul necăjitului interimar dacă n-ai şti ce zace în sufleţelul lui gonflat de susţinerea preşedintelui Iohannis pe fondul unui uriaş orgoliu personal: perfectarea negocierilor cu PSD îl face din ce în ce mai mic, pentru că toată lumea bănuieşte că nu el va fi premierul nominalizat de preşedintele Iohannis.

Şi-atunci... Cum să-şi conserve mica-mare putere pe care i-o dă calitatea de preşedinte PNL (ales vai-mama-democraţiei liberale cum) şi, obligatoriu, candidat liberal la funcţia de premier?! Doar prin tergiversări, amânări, cedări, aberaţii, vânzări şi cumpărări de diligenţe, funcţii, voturi... Câtă vreme girează funcţia de premier, e ok. Când nu va mai fi nr. 1 în guvern, va pica şi de la înălţimea calităţii de preşedinte PNL – partid care mai înseamnă ceva, dar nu pentru multă vreme.

Mucosul nostru premier liberal i-a păcălit pe unii dintre noi de nu s-au văzut. Nu c-am fi dat prea mulţi bani pe el, că nu-i bănuiam calităţi extraterestre, dar n-am ghicit cu niciun chip trufia şi orgoliul deşănţate care se ascundeau sub chelia de contabil cu mânecuţe doritor de-o slujbă bine plătită la BNR.

Şi uite că acum nu mai scăpăm de premierul interimar pe viaţă... Sigur, în joc e şi preşedintele Iohannis. De fapt, el e jucătorul care decide, relaxat, politica României pe terenul de golf de la Pianu de Jos, între două lovituri la găuri greu de ajuns la mare distanţă: „Mergem doar cu Florin Cîţu. Nimic fără Cîţu. Ţara stă în Cîţu”. Eu încă sper că susţinerea asta total ilogică s-a terminat şi Iohannis va gândi, în sfârşit, pentru România, nu pro Iohannis, Carmen, PNL aripa Cîţu-Ciolacu, sau anti Orban, USR şi presa mereu cârtitoare.

Ce ar însemna să gândeşti, acum, pentru ţară? Păi, dragă herr mister monsieur president, dacă tot ai ajuns în acest punct aproape mort, probabil ar trebui să treci peste iubirea de Cîţu-Ciolacu şi să-l propui premier pe Nicolae Ciucă. Îmi dau seama că nici asta nu este o soluţie pe termen lung, dar ce mai putem gândi şi hotărî noi pe termen lung?! Suntem într-o groapă căreia nu-i vedem încă fundul, pentru că mereu se poate şi mai jos – asta se-ntâmplă de 30 de ani încoace... Îi aud, îi văd pe cei de la AUR şi îmi dau seama că ne vom scufunda total în mocirlă doar atunci când rusofilii din acest partid vor dicta în politica românească.

Altfel, în comparaţie cu ei, PSD şi orice aripă liberală, oricât de arsă, par grupări politice acceptabile... N-am reuşit în toţi aceşti ani să depăşim teoria falimentară a „răului cel mai mic”. Nu mă întrebaţi de ce, că nu ştiu. Poate pentru că ne mulţumim cu foarte puţin, adică cu mai nimic.