Nu mă simt deloc bine când fac diferenţa asta, dar mă obligă realitatea. E acelaşi Paşte, doar că unii l-au aşteptat în recluziune şi tristeţe, în vreme ce alţii l-au petrecut stropindu-l bine cu tot felul de esenţe tari, necum aghiazma preoţilor. Şi-au dat în petec, sărbătorind doar ei ştiu ce, probabil venirea acasă de prin străinătăţuri, pentru că nu de Învierea Domnului putea fi vorba la mesele şi chiolhanurile cu zeci de oameni pe vreme de Covid şi stare de urgenţă.

Au urmat intervenţii mai mult sau mai puţin inspirate ale poliţiştilor şi jandarmilor. Nimeni nu ştie cu ce se ocupă, de fapt, Poliţia locală, dar vom afla probabil de la „stareţul” de la Interne, retras strategic într-o binevenită muţenie. Dezmăţul şmecherilor reveniţi în România cu prilejul Covid 19 mă sperie, însă, puţin şi-o să vă spun şi de ce.

Europa se repliază în faţa migranţilor nepoftiţi, gen „Spartacus idolu’ femeilor”, pildă vie a ceea ce a însemnat lipsa graniţelor şi lipsa de control la graniţe. Multe ţări din Europa civilizată încep să-şi închidă „pe şest” graniţele, acceptând doar migraţia „creierelor”. Băieţii şi fetele din categoria „corporalistă” s-au întors acasă nu din dragoste faţă de ţara care i-a exportat, aş zice, bucuroasă, ci pentru că nu mai aveau din ce trăi, pe cine fura, înşela, şmecheri în Anglia, Germania, Franţa, Spania, Italia. N-au venit acasă medici şi cercetători, profesori sau mici întreprinzători isteţi. S-au întors „paserile călătoare” de care guvernele României chiar au crezut c-au scăpat. Uite că nu!

Această componentă a migraţiei româneşti nu putea fi oprită la graniţele României. Ei sunt cetăţeni români, indiferent cu ce se ocupă, cât fură sau ce prostii fac pe-afară. Sunt ai noştri, sunt rodul ignoranţei guvernelor noastre, sunt născuţi din „spuma” lipsei de educaţie în România de la „paşopt” încoace. Nu e deloc convenabil, dar aceşti oameni sunt o realitate de care nu puteam scăpa refuzându-le intrarea în ţară.

Acţiunile lor „binecuvântate” de Paşti sunt o mostră despre ce ne-ar putea aştepta dacă Poliţia nu se întăreşte, dacă Statul nu se întăreşte – uite că-l pomenim şi pe Sorin Ovidiu Vântu, cel care invita statul să se întărească taman cu o zi-două înainte de a fi condamnat la închisoare. E vorba aici de câteva sute de mii de oameni care nu au, pur şi simplu, din ce trăi odată veniţi din ţările în care îi şmechereau pe naivi. Nu le place să muncească şi, cel puţin deocamdată, nici n-au unde să muncească. Aşa încât, sunt destule şanse ca micşorarea pedepselor pentru diverse infracţiuni „minore” (furturi, tâlhării, violări de domiciliu) decisă anul trecut de PSD să ofere amatorilor soluţii în afara legii: „Decât să sufăr de foame, mai bine dau cuiva în cap, fur de prin case şi dacă mă prind gaborii fac şi eu câteva luni de puşcărie – masă şi casă gratis. După care, o iau de la capăt, că altă şansă n-am...”. Vi se pare departe de adevăr acest tip de monolog?!

Drept pentru care, stimate autorităţi centrale şi locale, sper că acţiunile în forţă ale Poliţiei şi Jandarmeriei vor continua şi după sărbători, din motivele expuse ceva mai sus. E complicat, ştiu, să controlezi şi Covidul, şi repornirea economiei, şi fenomenul infracţional în creştere. Nu reuşesc să găsesc prea multe de reproşat Guvernului Orban şi Preşedinţiei în gestionarea Covid 19, chiar dacă unii miniştri au avut reacţii ciudate, ca să nu zic nepotrivite, în câteva situaţii. Cu celelalte două „urgenţe”, economia şi fenomenul infracţional, vor fi însă mari probleme, pe care Orban şi Iohannis vor trebui să le rezolve măcar mulţumitor, dacă nu bine. Sper ca ştirile despre neînţelegerile dintre cei doi să fie false, altfel ne-am dus pe copcă – nu văd la această oră nicio altă formaţiune politică în stare să facă bine România după trista experienţă legată de Coronavirus. Distanţarea fizică mai durează o vreme, ce va urma „după” va fi adevărata piatră de încercare a slăbuţei noastre democraţii.