„Memoria înaintaşilor ne obligă să cerem repunerea tricolorului românesc pe turla Primăriei din Sf. Gheorghe” – aceasta este ideea centrală dintr-un comunicat al mai multor ONG-uri româneşti care activează în judeţul Covasna. Iată cum obsedantul drapel naţional revine mereu într-o actualitate contorsionată de gesturi tâmpite ale unor oficiali locali aparţinând UDMR. Absolut aiurea, pentru că nimeni şi nimic n-ar trebui să împiedice un primar plătit de la bugetul României să acorde respectul cuvenit drapelului românesc. Doar că acest primar, plătit foarte bine acum din banii noştri, are o problemă: „Dacă pun steagul românesc pe turla primăriei se supără majoritarii locali. Dacă nu-l pun, se supără minoritarii locali. Oricum se supără cineva şi mă înjură unii sau alţii, aşa că mai bine fac ce-mi spune inima de maghiar”.

De fapt, e simplu: pus să aleagă, omul alege cum simte, adică jos tricolorul românesc. Dacă ar exista cea mai mică posibilitate să pună în locul lui, pe această turlă a Primăriei, drapelul tricolor al Ungariei, ar face-o fără nicio ezitare. Pentru că aşa simte primarul din Sf. Gheorghe, îşi apără şi el, ca noi toţi dealtfel, „sărăcia, şi nevoile, şi neamul”... Doar neamul e altul, în rest, toate seamănă.

Mă gândesc cu oarece îngrijorare la ce provocări vor urma în anul ce vine. Unul aniversar pentru noi, de dor şi jale pentru ei. Noi vom sărbători cu patimă electorală 100 de ani de la reîntregirea neamului românesc, ei vor afişa feţe de înmormântare cu acelaşi prilej. Nasol, dacă nu cumva cuvântul e mic pentru apriga încleştare propagandistică ce va urma. O încleştare în care vor fi masiv implicate, se petrece deja, guvernul ungar şi partidele politice din ţara vecină. Şi din care, cu tot respectul pe care nu-l am pentru acest guvern al României, ţara noastră va ieşi tăvălită bine. Propagandistic, nu vă gândiţi la alte sensuri.

Revenind la eterna bătălie româno-maghiară pe steaguri, ar fi de remarcat tonul hotărât al comunicatului societăţii civile româneşti din Covasna: „Dacă steagul românesc nu revine la locul lui firesc, ne rezervăm dreptul de a-l arbora noi înşine”.  Aici s-ar vedea scânteia unui conflict mai serios decât vorbele unui comunicat de presă. Ceea ce n-ar fi deloc de dorit, dar... „nu putem întâmpina centenarul Marii Uniri umiliţi în propria ţară”. Adevărul e că suntem de-atâtea ori umiliţi în propria noastră ţară, şi-aici nu e vorba doar de umilinţele patronate de autorităţile locale maghiare, încât aş zice că ne-am obişnuit. Sună defetist, recunosc, aşa că mă simt obligat să adaug o undă optimistă: fie pâinea cât de rea în ţara mea, doar drapelul naţional pe turlă să stea!

Dumitru Manolăchescu