Titlul nu-mi aparţine, mi l-a trimis un prieten – mutare „în plic”, pe Uaţap. Perfect adaptat realităţii, de-aia îl şi folosesc. Apoi citesc „pe surse” despre nămolul de Techirghiol,  „reciclat” de vânzătorii de iluzii către oasele şi articulaţiile reumaticilor aflaţi pe plajele de pe litoralul românesc. Adică pe plaje se vinde nămolul binefăcător după ce este folosit pe bolnavi şi apoi  abandonat în bazinele spitalelor; un nămol care poate crea mari probleme celor care îl re-folosesc, fără să ştie sursa lui.

Ce înţeleg eu de aici? Că toată lumea aleargă după bani. E o cursă scurtă, că nu ne lasă timp UE să dormim pe pistă. Pe primul loc în cursa asta este, evident, Guvernul Ciolacu. Prost, amatoristic dotat şi educat, guvernul ăsta nu ştie să scoată banii lipsă de la bugetul statului decât atentând la buzunarul românilor.

Nu ştie, sau nu vrea să colecteze TVA – avem cea mai mică cotă de colectare TVA din ţările UE. Nu ştie, sau nu vrea să aducă bani la buget din reforma pensiilor „specialilor”, posesori de mici averi lunare nesimţite. Nu ştie, sau nu vrea să taie serios cheltuielile aparatului administrativ bugetar, limitându-se la ciupeli care nu pot păcăli pe nimeni. Taxarea suplimentară a tichetelor de masă, de pildă, tichete care chiar ajutau angajaţii cu lefuri mici să reziste de la o lună la alta cu preţurile mereu în urcare.

Urmând exemplul Guvernului Ciolacu, după câştiguri false „reciclate” aleargă şi întreprinzătorii privaţi pe plajele Mării Negre. Păi de ce să nu vândă ei cu profit 100% nămolul folosit o dată (sau, cine ştie, de mai multe ori) pe trupurile celor suferinzi din spitale?! Îl iau de la gunoi, îl ambalează şi-l revând drept abia scos din lacul Techirghiol. 50 de lei 5 litri, pomană curată. Te dai azi cu el şi mâine nu te mai recunoşti în oglindă...

Cum spuneam, e o adevărată întrecere între participanţii la cursa asta după bani negri – na că s-a potrivit şi cu nămolul, şi cu intenţiile ascunse ale guvernanţilor, care vânează portofelul contribuabilului, mica lui afacere, modesta lui leafă, nu marile averi, nu marile pensii, nu marile afaceri, nu marile „famiglii” politice abonate la resurse bugetare.

În cursa asta aş pronostica o victorie a „vânătorilor” din Guvern. Dar va fi o victorie a la Pyrus, una de care nu se vor bucura nici măcar ei. Pentru că la alegerile de la anul vor da socoteală, vor plăti scump.

De fapt, vom plăti scump noi toţi, ei se vor alege cu orgoliul politic şifonat. Vor privi ascensiunea AUR şi vor acuza electoratul sătul de hoţi şi corupţi că au ales extrema dreaptă, fasciştii, rusofilii... Iar pe electorat îl va durea exact în dos, pentru alegătorul sărăcit de social-democraţia liberală nu va mai conta decât „lecţia” pe care au dat-o îmbuibaţilor.

Da, e un scenariu apocaliptic, dar el pare perfect posibil. La cum se prezintă acum lucrurile, la ce războaie naşte în coaliţia de guvernare goana nebună după bani la buget, la câtă incompetenţă, prostie, indiferenţă şi lipsă de empatie există în rândul clasei noastre politice, este foarte posibil să fim iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult decât atât...

Dacă mă gândesc bine, pe vremuri suportam cu stoicism sărăcia pentru că ni se părea că e generală, adică mai toţi eram săraci, puţini aveau mult şi ăia nu se lăudau, nu săreau la bătaie, nu apăreau triumfători la televiziuni. Acum e ruşinos să fii sărac, te scuipă-n cap toţi unsuroşii burtoşi suficient de tupeişti încât să corupă „armate” de mari sau mici funcţionari ai statului, îmbogăţindu-se astfel fără ca instituţiile capturate, Legea, Justiția să-şi permită o intervenţie în forţă.

Să nu uităm, totuşi, de unde am plecat: Nicu şi Marcel, nou atac la portofel. Cu portofelul gol, cu aşteptările şi speranţele înşelate, românii vor folosi singura armă pe care o au: alegerile, votul. Şi nu va fi deloc vesel...