Când ai o majoritate atât de subţire în Parlament şi totuşi vrei să guvernezi ca să salvezi România de catastrofa numită generic PSD, atunci trebuie să te faci frate cu fel de fel de draci ca să treci câteva punţi. În cazul de faţă „dracii” – pe cei sensibili la ghilimele îi anunţ că e o metaforă – sunt pesediştii care au votat instalarea guvernului Orban şi care renunţă la PSD, trecând în tabăra parlamentarilor PNL. Nu-s mulţi, dar pot fi esenţiali pentru o majoritate liberală la limită. Dacă nu vă place proverbul românesc cu „draci”, avem unul cu „broaşte”, conform căruia ca să rămână la guvernare liberalii vor fi nevoiţi să înghită multe lucruri greu de înghiţit.

N-aş fi categoric în a condamna târgul politic cu cei câţiva membri PSD-ALDE care fug din alianţa încă duhnind a proaste obiceiuri marca DDT – Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu. Când te hotărăşti să faci politică, te aştepţi şi la compromisuri necesare – inacceptabile pentru unii, normale pentru alţii. Sigur, nu e indicat să mergi prea departe cu primirea în PNL a „refugiaţilor” din războiul intern pesedisto-aldist, dar cumva e nevoie să-ţi asiguri o majoritate, iar asta scuză, de cele mai multe ori, compromisul urât mirositor.

Pe de altă parte, negocierile inerente din Parlament nu trebuie să încurajeze şi „târgul de joburi” la nivelul instituţiilor descentralizate din teritoriu sau al ministerelor. Mă refer aici mai ales la şefuţii pesedişti şi aldişti de pe la autorităţile şi agenţiile din judeţe, unii dintre ei fixaţi pe scaune de puterea pesedistă după ce-au părăsit inamicul PNL ca să treacă la prietenosul ALDE. Iliberalii lui Tăriceanu sunt dispuşi să se înscrie în orice partid ca să-şi păstreze funcţiile care le asigură o leafă foarte bună şi-o notorietate provincială cu care s-au obişnuit să trăiască. Cum să te mai respecţi dacă n-auzi în fiecare zi slugarnicul „să trăiţi, dom’ director!” după 4-5 ani de şefie în nu ştiu care colţ sau rotund de ţară?! Au început deja târguri de joburi ad-hoc: trec la PNL, că doar în sinea mea pesedistă tot liberal sunt, dar lăsaţi-mă director, sau faceţi-mă inspector, orice înseamnă leafă de şef, secretară şi maşină de serviciu...

Mai intervine în ecuaţia asta şi PMP-ul fost Băsescu, actual Tomac. Amândoi şi-au manifestat dorinţa ca PMP să participe la guvernare, fiind chiar deranjaţi că n-au fost lăsaţi s-o facă. Nu cred că e vorba de înghiţit „broaşte” sau de punţi-fraţi-draci dacă acum câţiva pemepişti care nu s-au dat în stambă obţin nişte funcţii prin ministere, autorităţi sau agenţii guvernamentale. E din ce în ce mai clar că PNL nu poate asigura o majoritate parlamentară, fie ea şi fragilă, fără USR şi PMP. Şi e la fel de clar că voturile au un preţ. „Cuiul lui Pepelea” nu sunt, deci, pemepiştii, ci evadaţii din PSD, Pro România şi ALDE – gen Daniel Constantin, Sorin Câmpeanu, Mihai Tudose sau liota de şefuţi de-ai lui Tăriceanu din judeţe. Te pricopseşti cu ei stricându-ţi firma, ori rezişti fără să te compromiţi cu riscul de a guverna ineficient?

Ce cred eu despre situaţia asta v-am spus deja. Aş repeta, însă, un lucru: nu e bine nici să primeşti, nici să dai afară directori de la alte partide fără să analizezi foarte atent şi cât se poate de obiectiv ce ştiu să facă, ori ce-au făcut respectivii pe funcţiile pe care şi le doresc ori le-au ocupat. Am şi uitat cuvântul-cheie: meritocraţie cred că se cheamă. Adică să fii angajat pe o funcţie, oricare ar fi ea, doar dacă ai nişte merite, dacă ştii să faci ce trebuie să faci în funcţia respectivă.

Ce simplu pare, nu? Primul care a vorbit despre treaba asta se numeşte Petre Roman, fost premier şi şef de partid. Nu l-a ţinut mult, dar a rămas conceptul. Îl aplică cineva?! N-o să se-apuce nimeni de la PNL să caute funcţionari publici deştepţi şi instruiţi prin ograda PSD, partidul ăsta e total compromis, dar n-a fost pesedizată chiar toată România, slavă Domnului! Doar că e nevoie de mare grijă când schimbi oameni din funcţii, n-ai voie să dai afară un pesedist nepriceput ca să pui în loc un liberal făcut grămadă...    

Aşa încât, mare atenţie la „draci” şi la „broaşte”! Poţi să treci puntea făcându-te frate cu Aghiuţă, dar înghiţitul „broaştelor” fără socoteală poate provoca indigestii politice profund dăunătoare.