Are vreo 45 de ani şi e lejer cu poliţistul care-l întreabă cum a decurs jaful dintr-o locuinţă, semn că nu-i la prima abatere: „Am intrat, uşa era descuiată, am văzut un portofel, m-am uitat curios în el şi-am văzut nişte bani... I-am luat, ce era să fac?”. Îmi aminteşte de-un film celebru cu Jean Constantin şi Dem Rădulescu, de replicile unor găinari trimişi la reeducare de Miliţie: „Noi, când găsim un portofel, nu ne-atingem de el, ne ducem repede la prima secţie de Miliţie şi-l predăm”...

Din păcate, treaba-i mult mai groasă în realitatea românească a anului 2019: România ministrului Tudorel Toader, sluga perfectă a unor preşedinţi de partide condamnaţi sau urmăriţi penal, a devenit Raiul infractorilor. 13.000 de violatori, tâlhari, ucigaşi, hoţi la drumul mare, majoritatea recidivişti, au fost eliberaţi de o lege gândită şi făptuită de voinţa politică graţios-divină a „sfântului” Tudorel, sprijinit de nişte parlamentari cu trecut, prezent şi viitor penal.  Ce a vrut sus-numitul cu legea asta? Să-i scape pe câţiva condamnaţi din înalta societate politică pesedisto-iliberală sub pretextul că nu mai e loc în puşcării. Ce a reuşit? Să curme vieţi şi destine ale unor oameni nevinovaţi. Să-i umple pe români de frică, de nesomn, de dispozitive de alarmă la fiecare uşă şi geam, să transforme ţara într-un spaţiu al terorii instaurate de hoţi, tâlhari, ucigaşi cu sânge rece, violatori demenţi. Imaginaţi-vă că aceşti nenorociţi ies din puşcărie mult înainte de termen, cu câteva mii de euro în buzunar drept „compensaţie” pentru proastele condiţii din puşcărie. Ce lecţie de viaţă să fie asta pentru ei? Una singură: fură, omoară, tâlhăreşte, frate, că nu păţeşti mare lucru, te scoate legea lui Tudorel în câteva luni şi-ţi dă şi bani buni de buzunar!

Dar ministrului nostru de Justiţie şi şefilor lui din partidul-stat nu le pasă. Ei sunt apăraţi de jandarmi, mai nou au reconsiderat serviciile SPP, iar casele lor sunt, cu mici excepţii, bine apărate de ziduri şi paznici plătiţi din banii noştri. Ce se-ntâmplă cu ceilalţi, cum se apără nişte oameni normali, care nu mai sunt tineri, de năvala hoţilor nu-l mai interesează pe Tudorel, iar pe şefii lui politici nici atâta. Important e că au scăpat, scapă şi vor scăpa de nişte ani de puşcărie câţiva politicieni corupţi.

Şi totuşi, cum va rezolva societatea românească problema hoţilor şi tâlharilor eliberaţi aiurea de o Putere criminală? N-am nicio speranţă în instituţiile subordonate Puterii pesedisto-iliberale, câtă vreme politicienii îşi fac un titlu de glorie din anii petrecuţi în detenţie – ei se autointitulează „deţinuţi politici”, „ilegalişti”, „persecutaţi”, şi-au cumpărat deja locurile pe soclul viitoarelor statui. Dar ce fac partidele politice pentru a pune ordine în haosul ăsta legislativ? USR este singurul partid care mişcă în această direcţie, el propune un proiect de lege care să desfiinţeze recursul compensatoriu pentru anumite categorii de infracţiuni.

E foarte bine, doar că... răul esenţial a fost făcut: când aşezi în vitrina Ateneului, în faţa liderilor europeni, personaje politice sinistre, foşti puşcăriaşi condamnaţi pentru corupţie şi eliberaţi amândoi înainte de vreme, atunci se cheamă că n-ai nicio treabă cu Europa civilizată, cu dreptatea, cu legea, cu Justiţia onestă, cu cetăţeanul agresat de hoţie şi corupţie. De fapt, dezvălui matricea primordială a politicii partidului-stat: lipsa de respect faţă de omul de rând. PSD-ALDE şi-au arătat încă o dată adevăratele intenţii: refacerea unui trecut politic dominat de un partid discreţionar şi autoritar, în care liderii şi „famigliile” lor îşi pot permite orice fără nicio teamă de lege.

De fapt, singura mea speranţă că lucrurile vor putea fi corectate este schimbarea la vârf, adică retrogradarea politică în eşalonul trei a Partidului-stat şi a slugilor sale. Orice alt partid îi va lua locul va trebui să-şi propună în programul de guvernare revenirea la normalitate în materie de închisori şi libertate: indiferent de condiţiile din puşcăriile patriei, acolo nu intră oameni nevinovaţi, deci mai încet cu drepturile omului, lucrări ştiinţifice plagiate şi recursuri compensatorii cu dedicaţie. Şi faceţi, onorabililor, nişte închisori, că unităţi militare dezafectate avem destule, amenajaţi-le conform standardelor şi... odihnă plăcută amatorilor!