„Consiliul de Onoare al Ordinului Steaua României a decis, miercuri, să îi retragă această distincţie liderului UDMR, Kelemen Hunor, pentru nerespectarea zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României.”

Aşa sună ştirea. Scurt, simplu, concis. În spatele ei sunt, însă, oceane de interese politice şi munţi de incorectitudine dirijată etnic. Voi fi înjurat, oricum, de românii verzi, dar pentru cei care au răbdare să citească până la capăt ţin să spun câteva lucruri.

Ordinul Steaua României i-a fost acordat lui Kelemen Hunor pentru „merite culturale” – omul a fost ministru al Culturii pe vremea când preşedinte al României era Emil Constantinescu. Nu ştiu dacă a fost un ministru bun sau rău, nu-mi mai aduc aminte şi nici nu vreau să scotocesc prin „arhive”. Unde se află cultura României la 27 de ani de la Revoluţie vedem cu toţii, iar dacă e bine şi suntem mulţumiţi, înseamnă că o contribuţie la mulţumirea noastră şi-a adus-o şi Kelemen Hunor. Dacă nu, înseamnă că e posibil ca omul să nu fi meritat acest Ordin – cel puţin din punctul nostru de vedere.

Problema e gingaşă şi ţine de modul în care se oferă distincţiile astea. Un Consiliu de Onoare hotărăşte cui i se retrage Ordinul, logic vorbind tot un Consiliu de Onoare îi prezintă preşedintelui României o listă cu candidaţi la acest titlu. Dacă Emil Constantinescu i-a înmânat Ordinul cu pricina lui Kelemen Hunor înseamnă că aşa au vrut nişte membri ai unor partide politice, organizaţii profesionale şi ministere. Nu ştiu cine erau cei din anul 2000, când Constantinescu dăruia Ordine şi Medalii, dar nu-i greu să-mi imaginez uitându-mă pe lista celor care formează acum Consiliul de Onoare care îi retrage lui Kelemen Hunor Ordinul Steaua României. O să vi-i spun pe cei de acum: acad. Ionel Haiduc, general Constantin Degeratu, Costin Georgescu, Şerban Brădişteanu, Mircea Geoană, Ecaterina Andronescu, Gabriela Firea. Din cei „şapte magnifici” au votat pentru retragerea Ordinului doar cinci, acad. Ionel Haiduc a lipsit, iar unul s-a abţinut. Nu se ştie cine, votul e secret.

Nu-l ştiu pe acad. Ionel Haiduc decât din auzite şi nu mă bazez pe asemenea informaţii. Bine că a lipsit. Pe ceilalţi, însă, îi cam ştim. Generalul Degeratu n-avea cum să voteze altfel, a fost ministru al Apărării şi militarii n-au nuanţe de gri, la ei ori e alb, ori e negru; Costin Georgescu elucubrează nepermis pe tema spionajului permanent la care e supusă ţara noastră nu numai din partea unor puteri străine din vecinătate, dar şi a unor manifestanţi paşnici care agită nişte lozinci „suspecte” prin Piaţa Victoriei... Ca să fiu cinstit, aveam alte aşteptări de la un fost şef al SRI. Dar a îmbătrânit şi dl. Georgescu, nu mai are ochii de vultur de altădată. Vede spioni şi pe unde nu sunt. De ceilalţi ce să zic?... Brădişteanu, medicul din telenovela cu Adrian Năstase, condamnat pentru favorizarea infractorului. „Prostănacul” Geoană, „abramburica” Andronescu, Firea cea mult pupătoare de moaşte? Ce garanţii morale prezintă „magnificii” ăştia când hotărăsc retragerea unui Ordin al României, în numele României?! Ce şi pe cine reprezintă aceşti oameni?!

Nu-mi pot reprima un gest dezaprobator faţă de uşurinţa cu care sunt oferite şi apoi retrase asemenea Ordine şi Medalii. I s-a întâmplat şi pastorului Tőkés László, nu demult. Şi pe bună dreptate, pentru că de la un „erou” al Revoluţiei din 1989 aveam, cu toţii, alte pretenţii. Dar de ce să-l suspectezi de „merite culturale” atât de deosebite în exercitarea unei funcţii politice de ministru pe Kelemen Hunor?! Şi, mai ales, de ce să te inflamezi când acelaşi om politic are o opinie anti 1 Decembrie?! Uităm că-i etnic maghiar? Sau ne prefacem surprinşi de lipsa de loialitate faţă de statul român a liderului UDMR Kelemen Hunor? Omul ăsta a fost acelaşi mereu, a gândit mereu la fel, acum doar a spus ce gândeşte. Fără tact, dar cinstit şi onest – cum singur recunoaşte. Prefer această onestitate prefăcătoriei politice permanente cu care suntem bombardaţi din toate părţile.

Nu ştiu ce va face preşedintele Iohannis, pentru că el are ultimul cuvânt în filmul ăsta cu şapte magnifici şi-un deposedat de Ordin. Nici eu nu ştiu ce-aş face, e greu să rezişti tentaţiei de a da nişte lecţii de loialitate unui etnic maghiar, fost ministru, actual lider al unui partid atât de contestat de românii din Ardeal şi nu numai. Aş fi preferat să nu se-ajungă aici, aş fi cumpărat o sită mai deasă prin care „onorabilii” cavaleri ai Consiliului de Onoare să cearnă Ordinele şi Medaliile astea...

Cât despre motivul pentru care d-lui Kelemen Hunor i se retrage Ordinul, n-am decât să reiterez ce-am tot scris: nu le poţi cere maghiarilor să iubească 1 Decembrie 1918, a fost o zi nefastă pentru ei. Da, le poţi cere loialitate şi respect faţă de statul român în care trăiesc şi muncesc, dar mi-e teamă că ingredientele astea încep să lipsească inclusiv din „ciorba naţională” a etnicilor români. Aici ne-au adus cele trei decenii de „împliniri măreţe” ale tuturor guvernelor României post-decembriste.