E invazie, dacă nu chiar inflaţie de jurnalişti şi sportivi pe listele unor partide la alegerile europarlamentare din 26 mai. În principiu, nimic incorect, omul e liber să candideze dacă-i face cineva loc pe vreo listă, chiar dacă jurnalistului îi stă bine cu presa, nu cu deputăţia – e valabil şi pentru Robert Turcescu şi alţii ca el, nu doar pentru candidaţii la viitorul Parlament European. În Parlamentul României merge oricine, merge orice, ne-am obişnuit cu asta, ne asumăm riscul votului cumpărat cu promisiuni, o găleată goală  sau o plasă plină... Problema e cu ce preţ, mai exact cine va deconta incultura, nepriceperea, prostia sau patriotismul deşănţat, gen Dragnea, al unor oameni care n-au nicio legătură cu politica de alt calibru din Parlamentul European? Partidul care-i promovează, o să spuneţi. Da, dar numai parţial, de fapt vom deconta cu toţii fuga după succese electorale ieftine practicată de partidele în criză de imagine. Uitaţi-vă ce se-ntâmplă acum la Bruxelles, priviţi-o pe proaspăta pesedistă Maria Grappini, care se face şi ne face de râs laolaltă cu alte exemplare pesediste şi iliberale antieuropene, trimise fără nicio socoteală patriotică la PE.

Din câte-mi dau eu seama, rolul unui parlamentar român la Bruxelles nu e să-şi apere partidul, guvernul, premierul sau preşedintele din ţară, ci să consolideze integrarea României în structurile europene, să obţină fonduri pentru dezvoltarea economică a ţării (Corina Creţu, de pildă, care a părăsit la timp PSD şi candidează din partea PRO România), să aşeze cât mai bine ţara pe care o reprezintă pe drumul european. Altfel spus, să contribuie prin dezvoltarea şi modernizarea ţării lui la construcţia unei Europe prospere, de unde să fie în stare apoi să tragă partea de bunăstare a naţiunii lui. Nu eşti patriot dacă îi aperi pe Dăncilă, Dragnea, Tăriceanu sau guvernul PSD-ALDE de un inexistent „complot” european, eşti patriot dacă aperi România şi Uniunea Europeană de adevăratul pricol: Dăncilă, Dragnea, Tăriceanu şi PSD-ALDE. Pentru că România, daţi-mi voie să mai am o speranţă, nu înseamnă doar Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu şi PSD-ALDE. România înseamnă mult mai mult pentru fiecare dintre noi, mulţimea de „răi patrioţi” care ne apărăm ţara împotriva politicilor antieuropene şi antiromâneşti ale Puterii pesediste.

Şi-atunci, care-ar fi logica apariţiei pe listele electorale pentru europarlamentare a unor persoane de notorietate, dar nu de calitate, precum jurnalista de la Antena 3 Carmen Avram, ori foşti sportivi celebri precum Ilie Năstase şi Anghel Iordănescu, ori inclusiv „celebrul” Rareş Bogdan? Păi, e simplu: Carmen Avram l-a prezentat frumos ambalat, la postul TV al puşcăriaşului Dan Voiculescu, pe cel mai detestat personaj politic al acestor ultimi ani, unul pe care-l cheamă Dragnea Nicolae Liviu. Această Carmen Avram a produs o cugetare din puţul gândirii pesediste: „Am prins drag de PSD după ce am ascultat discursul d-nei premier Dăncilă la Parlamentul European”. Bă, eşti prost?! Cât de sărac cu duhul trebuie să fii ca să te impresioneze o prestaţie jalnică a unei femei inculte, ajunsă premier doar pentru că este „ghiocelul” preferat din grădina şefului de trib politic?!

Ceilalţi doi aduşi în discuţie, Iordănescu şi Năstase, sunt pe lista partidului fostului ministru Gabriel Oprea, celebru pentru o sufragerie şi-un poliţist mort în misiune, nu pentru realizările lui la Interne. Ce să facă, frate, Iliuţă-înjurătură şi Anghel-pupăciosul de icoane la PE? Ce plusvaloare aduc ei politicii europene şi, ca „buni patrioţi”, politicii româneşti? Întâmplător sau nu, partidul care i-a adunat pe-o listă nu va trece pragul electoral, deci nu ne vom face de râs chiar de tot. Dar Carmen Avram, cea cu „drag de PSD”-ul suveranist după ce-a fost susţinută profesional de nişte ticăloase fonduri soroşiste, are toate şansele s-ajungă parlamentar european. Măcar Rareş Bogdan umple seceta de valori politice interne din PNL într-un mod oarecum acceptabil: PNL nu este un partid antieuropean, iar Rareş n-a „prins drag” de liberali pentru că s-a îndrăgostit de Ludovic Orban...

De fapt, problema e simplă dacă te uiţi puţin în profunzime: oamenii ăştia au prins drag nu neapărat de partide sau de Uniunea Europeană, cei mai mulţi dintre ei au nevoie de leafa uriaşă de parlamentar şi mai ales de siguranţa pe care le-o oferă o pensie de 4000 de euro primită la vremea potrivită de la Uniunea Europeană. Daţi-mi voie să cred că este singurul motiv pentru care îi vedem pe liste pe majoritatea „combatanţilor” unor partide care nu vor integrarea României în Europa, ci scoaterea ei din acest „club”.

Este şi motivul pentru care susţin că aceste alegeri au o miză esenţială  la români, vor arăta ce vrem şi încotro mergem, vom şti care este raportul de forţe dintre partidele anti-Uniunea Europeană şi partidele pro-UE. Un raport de forţe care nu ne-a dat niciun fel de bătăi de cap la alegerile europarlamentare de-acum 4 ani, când Dragnea şi Tăriceanu nu stăpâneau discreţionar ţara şi „populismul” european nu ataca la baionetă, dar care acum devine vital atât pentru imprevizibila Românie, cât şi pentru slăbita, debusolata Europă.

Da, sunt lefuri şi pensii uriaşe, nemeritate de cei mai mulţi dintre europarlamentari, lefuri şi pensii pe care le plătesc, indirect, statele membre. E un lucru pe care, însă, nimeni nu-l va corecta, pentru că Parlamentul European nu este condus şi format din sfinţi, ci din nişte oameni care au, culmea, alte interese decât ale noastre, chiar dacă votul nostru i-a cocoţat acolo. Din acest motiv, datoria cu adevărat patriotică a românilor este să trimită la Bruxelles nu inculţi, şmecheri şi analfabeţi cu drag de vreun partid anti-european, ci oameni care pot produce modernizarea şi „alfabetizarea” României printr-un comportament patriotic european. Avem asemenea oameni, avem asemenea partide, nu trebuie decât să studiaţi, să gândiţi cu capul vostru, să nu puneţi botul la manipulări şi minciuni, să mergeţi la vot şi să fiţi atenţi ce partide sau persoane votaţi.