OPINII 19 octombrie 2020

EDITORIAL. Jurnal Covid 19. Puţin altfel

de Dumitru Manolăchescu | 1051 vizualizări

Nu ştiu alt covid decât pe-ăsta 19. Am un vaccin ştampilat pe braţul drept, cred că anti-TBC. De vreo doi ani mi-e frică şi de gripa aia cu muci şi tuse, fierbinţeală şi răguşeli. Mi-e frică pentru că am auzit că moşii tre’ să se vaccineze dacă mai vor să trăiască. Aşa că fac şi vaccinul antigripal. Şi-o să-l fac şi pe-ăsta anti Covid dacă mai apuc. Adică dacă mă lasă coronascepticii să-l mai apuc.

Adevărul e că problema mea nu-i Covidul şi nici măcar vaccinul. Problema mea e ce fac eu cu viaţa mea la 70 şi de ani. Adică la ce mai sunt eu bun dacă nici să-mi pup copiii şi nepoţii şi să-mi simt prietenii aproape nu pot?! „Pune-le nişte bani în cont şi să vezi cum se rezolvă toate durerile” – mi-ar zice unii referindu-se la copii, desigur. Poate că funcţionează la mulţi, la mine nu merge. Adică eu tot fără fruntea şi obrajii şi căldura şi privirea şi plămada firavă a copiilor copiilor mei rămân. Şi mai ştiu că nici la ei, la copiii şi copiii lor, nu funcţionează alegerea asta. Vorba unui ţigan deştept cu şcoală de sociolog: „Eu sunt un om tactil. Am rămas aşa de când stăteam la masă cu dinaintea goală împreună cu cei opt fraţi ai mei. Ne ţineam de mâini şi ne trecea foamea”.

Ai cui rămânem, tactililor? Ne veghează doar icoana de la capul patului, Evanghelia după Ioan şi credinţa într-Unul Dumnezeu? Nu ţine, am un vecin care-mi spune de ficare dată când ne vedem, pe scara blocului, eu cu mască, el fără: „Ce porţi mizeria aia, Dumitre, dă mâna cu mine, că de murit nu noi hotărâm când murim, e Cel de Sus care ştie când vine vremea după cum merită fiecare”. Şi eu, ca un necredincios tâmpit ce sunt, nu-l cred, nu-i dau mâna şi-i spun prin mască la doi metri distanţă fizică: „Vecine, n-ar fi rău să-l ajutăm şi noi puţin pe Ăla de-l dor şalele de câte-i punem în cârcă”.

Treaba nasoală e că Covidul n-are termen de expirare. Nu scrie pe eticheta aia cu care l-am luat de unde liliacu’ mă-sii l-om fi luat: „A se consuma înainte de 6 decembrie 2020”. Sau „20 martie 2021”, când se-aude că şi-ar dori analfabeţii noştri majoritari alegeri parlamentare. Nu ştim ce ne-aşteaptă, vaccinul salvator e încă în lucru până prin vara viitoare, îl vedem pe Arafat obosit, falsat grosolan de Media antinaţională, îl mai vedem pe Tătaru intraductibil în graba lui de a fi înţeles, mai auzim de nişte dezertări ale unor medici „precauţi”, de afaceri ale altor medici cu rudele infectate purtate prin spitalul non-covid de parcă şi-ar fi fracturat nişte oase, de-o chemare sub arme a „rezerviştilor” Cercel, Rafila şi câţi s-or mai încorpora sub poalele Firei-Pandele-Ciolacu... Şi nu ne vine deloc inima la loc, şi nu ne regăsim deloc siguranţa şi credinţa în cei de lângă noi.

Votăm, nu votăm, om vedea, tot dracu’ ăla e câtă vreme stai în casă şi-ţi plângi de milă. Treaba e ce facem cu ăia care votează cu Covidul 19? Cu ăia care-l ţin în viaţă nepurtând mască, pupându-se la petreceri cu sute de oameni şi ignorând orice decizie, bună-rea, a autorităţilor doar pentru că aşa-i ordinul de la Partid?! Ăştia sunt adevăraţii duşmani, cu ei nu ştim să luptăm; niciun manual, nicio lege, nicio Curte, niciun Klaus şi nicio Renate nu ne spun cum să ne purtăm, cum să-i abordăm, ce imprecaţii şi metode constituţionale să folosim ca să-i convingem să ne dea voie să trăim.

„Jurnalul” ăsta – care nu-i jurnal, dar i-am spus eu aşa pentru că mă tulbură ideea de „Jurnal Covid” – vorbeşte, de fapt, despre durerea bătrânilor, a copiilor şi nepoţilor de bătrâni. Despre acea „viaţă altfel după Covid 19”, pe care ne-au prezis-o băieţii deştepţi şi noi nu i-am crezut. Vedem cum ni se împuţinează peste noapte cunoscuţii, prietenii, auzim despre tot mai mulţi băgaţi în spital de virusul care pentru proşti nu înseamnă decât politică şi manipulare. Şi ne cam speriem, că suntem temători din fire, noi n-avem linie telefonică directă cu Sfinţii, Cuvioasele şi Moaştele lor. Noi ne zbatem în oceane de nesiguranţă, de îndoieli, de neîncredere în semnele care ne izbăvesc de cel rău.

Jurnalul ăsta ştie un lucru: salvarea noastră suntem noi. Niciun Guvern, niciun Partid, niciun Strein nu ne pot scăpa de Covid fără acceptul şi contribuţia noastră.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.