Ne-am obişnuit atât de mult cu tăcerile preşedintelui Iohannis, încât atunci când în sfârşit vorbeşte suntem tentaţi să vorbim noi prea mult. Aşa se-ntâmplă cu jurnaliştii, rămân fixaţi pe-o idee şi nu mai sunt atenţi. Ieri dl. Iohannis a „rupt tăcerea“ în faţa unor gazetari descumpăniţi şi-a vorbit despre cum e hotărât să lupte cu „statul paralel“ instaurat de majoritatea parlamentară, şefii celor două Camere şi Curtea Constituţională. Mai are „un pic de citit“ dar e clar că decizia e luată: nu-i va lăsa pe uzurpatori să-şi facă de cap într-un stat pe cale să intre în derivă.

„Statul paralel este o invenţie a PSD în lupta împotriva Justiţiei. În România există un singur stat, şi acel stat îl reprezint eu. Eu veghez la apărarea Constituţiei, iar lupta anticorupţie merge mai departe“ – a spus, printre multe altele, preşedintele Iohannis. În sfârşit, un lucru clar şi răspicat de la preşedintele ţării: „Statul sunt eu!“. De fapt, preşedintele ne transmite că e dispus să lupte cu „statul paralel“ al urmăritului penal Liviu Dragnea. Iar asta ne dă speranţe că România liberă şi democrată mai poate fi salvată de la disoluţie.

Ce va urma va fi o luptă surdă între instituţiile şi puterile statului, cu accent pe disperarea preşedintelui PSD, Liviu Dragnea. Este o luptă începută de el, care va fi continuată până când instanţa de judecată îl va condamna definitiv. Până atunci, absolut toate armele din dotarea Puterii vor fi subordonate unui singur scop: evitarea puşcăriei de către Dragnea.

Da, suntem în nefericita situaţie ca statul român centenar să fie la cheremul unui disperat penal cu o funcţie înaltă. Aici ne-au adus prevederile unei Constituţii scrise pe genunchi de o Adunare Constituantă ori nepricepută, ori ticăloasă, ori şi una-şi alta. Constituţia este, la noi, interpretabilă, legile sunt, la noi, interpretabile, totul se poate interpreta la noi. Ăştia suntem, aici am ajuns după 28 de ani de amatorism constituţional, de prostituţie legislativă şi liber-schimbism politic.

Preşedintele Iohannis l-a numit pe Liviu Dragnea „infractor“ şi n-a greşit deloc. Toanele şi disperarea unui asemenea personaj bagă România profundă în pauză de reflecţie: ce suntem, unde vrem să ajungem, ce stat vrem să construim? Unul după chipul şi asemănarea unor infractori, ori unul care să semene cu un stat civilizat şi democratic din Uniunea Europeană?! În această situaţie, nu doar actorii politici au ceva de spus, ci şi cetăţenii de rând, cei pe care, într-un dispreţ total, puşcăriabilul Dragnea îi numeşte „şobolani“. Vom vedea, până la urmă, cine sunt şobolanii...