În timp ce Alexandra era omorâtă bestial într-o casă din Caracal în faţa căreia stăteau ca proştii nişte viţei-poliţişti-procurori, la Tuşnad se înfăţişau în toată splendoarea măreţiei lor (ar fi trebuit să scriu cu M şi L mare?!) spiritul şi trupul „Apărătorului Europei”, după cum scria în limba engleză („Defender of Europe”) pe tricoul personalizat al marelui om de mic stat, Orban Viktor al Ungariei.

Asta ca să vedeţi ce prăpastie există între două ţări mereu vecine şi rareori prietene: premierul ungar participă relaxat la un eveniment cultural-ştiinţific şi politico-etnic de natură a crea punţi de legătură între maghiarii din Transilvania şi cei din alte ţări ale Europei centrale şi de est, în vreme ce premierul României dă piept cu presa şi limbuţii din Opoziţie pe teme mult mai pământene, cum ar fi slaba pregătire a instituţiilor statului român pentru apărarea vieţii cetăţenilor lui.

La Tuşnad, Orban Viktor se erija în „apărătorul Europei creştine” în faţa imigranţilor păgâni rupţi de foame şi războaie, dezvăluind participanţilor şi presei abilităţi de comunicare de care premierul României este total străin. La Tuşnad, premierul Orban Viktor perora despre „naţiunea ungară din afara Ungariei”, jurând s-o apere şi s-o dezvolte până la ultima lui suflare de premier. La Bucureşti, premierul Viorica Dăncilă fugea de întrebările presei despre dreptul la viaţă refuzat de nişte poliţişti şi procurori tembeli unei fete de 15 ani – răpită, violată şi ucisă de un criminal în serie care trebuia să fie demult după gratiile puşcăriei sau ale casei de nebuni.

Vedeţi ce complicate sunt căile creştinismului politico-etnic? Orban Viktor îi refuză pe imigranţi, refuză să-şi ajute aproapele, dar e ţinut în braţe de un Atotputernic fără busolă, care îi umple încărcătorul cu gloanţe oarbe în războiul cu evreul Soros şi Uniunea Europeană. Viorica Vasilica face numai fapte bune, îi ajută pe pensionari şi bugetari, face daruri copiilor de miniştri, nepoţilor şi amantelor lor, dar toate astea nu fac doi bani în ochii vigilenţi ai Celui de Sus. De-aia a fost posibil ca la a 30-a ediţie a festivalului politico-lirico-etnic de la Tusványos premierul Orban Viktor şi Ungaria vecină să apară într-o lumină de auroră boreală, în vreme ce peste România Vioricăi Dăncilă se aşterneau, lugubru, discursuri sforăitoare la demisii inutile, însoţite de veşnicele proteste ale unor cetăţeni români sătui să fie sacrificaţi de Puterea pesedisto-iliberală.

Ştiu o cârciumă în Tuşnad unde se fac nişte papanaşi zemoşi, dulci şi buni, cu brânză de vaci şi dulceaţă de afine... Măcar acolo ai unele şanse să scapi de binecuvântările etnice ale lui Orban Viktor şi să n-o mai auzi pe redescoperita Viorica Vasilica văitându-se că e lăsată singură în faţa furtunii iscate de-un criminal în serie la Caracal.

Rămân la ideea că între Tuşnadul lui Orban Viktor şi Caracalul Vioricăi Dăncilă aş alege papanaşii lui Ilonka-néni. Dar nu alegi întotdeauna ce vrei şi ce-ţi place, aşa încât voi mai asista la înjurături, demisii şi văicăreli pe teme lipsite de relevanţă europeană din partea unor guvernanţi imuni la schimbările de mentalitate pe care le presupune trecerea poporului român din cartea cu amintiri despre Traian şi Decebal în prezentul sofisticat prezidat de Uniunea Europeană – entitate în care ne-am rugat să fim primiţi fără să ştim ce ne-aşteaptă.

Dar cum să nu-l auzi pe onorabilul Tőkés László ironizându-l subtil pe Kelemen Hunor la Tuşnad: „Felicit UDMR pentru voturile luate în satul lui Dragnea din Teleorman. Asta arată eforturile lui Kelemen Hunor de a creşte aria de influenţă a partidului”. Köszönöm, Laci-bacs, merge perfect cu papanaşii lui Ilonka-néni...

Foto arhivă