EDITORIAL. Întotdeauna se poate şi mai rău
L-au mazilit şmecherii lui Dragnea pe Tudorel Toader. Nu plânge nimeni, nici măcar el, pentru că mai are atâta minte cât să înţeleagă în ce fundătură se afla. Cu atât mai puţin plângem noi, dar nici nu ne bucurăm. Am învăţat că întotdeauna se poate şi mai rău, că n-am ajuns încă pe fundul gropii.
Drept dovadă, următorul scenariu foarte posibil: prezidentului Iohannis nu-i place de propunerea făcută de Dragnea – ce Doamne iartă-mă să-ţi placă la un individ precum Nicolicea?! – şi-l refuză. Cu chiotele şi strigăturile de rigoare, false dealtfel, din partea „maimuţoilor” de la guvernare. Cine stă pitit după perdeaua „alcovului” politic PSD-ALDE? Se-aude de trei ori prezent: Şerban Nicolae, Toni Greblă şi-o doamnă Moţ. Trei „fraţi pătaţi” întru credinţă pesedistă, una care concurează cu orice altă credinţă – de pildă credinţa în Justiţie, Adevăr, Dreptate.
Ce să faci cu aceşti posibili miniştri de Justiţie în Uniunea Europeană, în lumea civilizată? Nimic. Absolut nimic altceva decât să intri în război deschis cu Uniunea Europeană şi lumea civilizată în numele „suveranităţii” şi „independenţei” usturoiului şi tomatelor româneşti. N-am vrut 20.000 de imigranţi din Irak sau Sudan, ne mulţumim în schimb cu 500.000 de pakistanezi pe care se pregăteşte să-i aducă MAE în România pentru că nu mai avem mână de lucru. Nu mai are cine să facă maşini, cine să culeagă usturoiul, cine să lege covrigii de cozile câinilor vagabonzi. Forţa de muncă neaoşă a fost alungată de pesediştii patrioţi şi deştepţi către Vestul Europei, unde se câştigă mult mai bine decât la noi şi unde, mare atenţie!, lucrătorii străini sunt respectaţi.
Ce vreau să spun, de fapt, e că ne pregătim de război pe faţă cu UE, de unde PSD-ALDE visează să ne scoată cât mai rapid. Americanii nu ne aşteaptă cu braţele deschise, nu cred că le cade nici lor bine corupţia, prostia şi insolenţa Puterii instalate de doi ani şi ceva pe Dâmboviţa.
E 17,30 şi face declaraţii Tudorel. „Voi rămâne la Minister până când în Monitorul Oficial apare numele noului ministru. Merg la Guvern şi–mi prezint demisia doamnei prim-ministru”. Nu mă-nnebuni, ne-ai emoţionat. Atât de tare c-au început să te-njure câţiva spectatori adunaţi la Ministerul Justiţiei. De ce te-njură, Tudorele? Pentru că ai făcut enorm de mult rău ţării, pentru că ai pus orgoliul tău profesional mai presus de interesele ţării. Pentru că l-ai albit de belele penale pe-un pezevenghi ca Dragnea. Pentru că ne-ai oferit în dar o secţie de anchetare a magistraţilor, ca să ştie judecătorii şi procurorii de frica Puterii, ce dracu’!
Ce-o să facă acum preşedintele Iohannis? Îl va refuza, spuneam, pe Nicolicea. Ei şi?! Ordonanţele de Urgenţă salvatoare pentru Dragnea sunt în pixul premierului Dăncilă. O să ajungem să ne rugăm de d-na profesoară de lucru manual din Videle să nu semneze OUG-urile cu dedicaţie. Sau nu, poate n-o să ne rugăm, poate o să fim demni şi-o să trăim şi ruşinea de a-l vedea pe infractorul albit Dragnea candidând la Prezidenţiale în toamnă.
Cum era cântecul ăla al pediştilor lui Băsescu? „E şi grea, e şi frumoasă viaţa de român”... O fi, Traiane, dar ne-am cam săturat. Să vină mai repede alegerile alea, să ne lămurim cum stăm: mai trăim, mai luptăm, ori plecăm cu toţii... Mai e o lună până la alegeri şi nimeni nu vorbeşte de Europa, de fonduri europene. Se minte, se manipulează, se canalizează atenţia publicului spre „otrava” capitalismului putred. Mai rău ca-n anii ‘50, liderii pesedişti corupţi au ajuns victime, intelectualii sunt trădători de ţară, ziariştii trebuie urgent reduşi la tăcere.
Asta se-ntâmplă, acum, în România: se desparte, în sfârşit, adevărul de minciună sub ochii dvs. La minciună şi adevăr veţi avea timp să vă gândiţi până pe 26 mai, apoi până la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an şi mai apoi tot anul viitor. Succes şi încredere!