Ar fi trei informaţii interesante, un fel de „capete de afiş” ale pieselor de teatru politic jucate la acest sfârşit-început de săptămână. Recenziile, pe scurt:

* A apărut pe firmament partidul mult aşteptat de românii care s-au săturat de „clasicele” PSD, PNL, UDMR şi celelalte, e vorba de Partidul Libertăţii, Unităţii şi Solidarităţii (PLUS). Adică Partidul România Împreună, pe care Dacian Cioloş nu reuşea să-l înregistreze din cauza numeroaselor obstrucţii în justiţie, cu altă denumire. Oamenii care-l sprijină pe fostul premier, tineri deştepţi şi cu iniţiativă, au creat PLUS şi l-au înregistrat într-un anonimat perfect, fără nicio piedică... Interesant, nu?! Vom începe, aşadar, anul 2019 cu PLUS, ceea ce e un prim semn bun. USR apreciază înregistrarea noului partid, iar acest lucru ar fi încă un semnal de normalitate, decenţă şi deschidere spre o democraţie de calitate într-o societate obosită de „călăreţii fără cap” care se-nghesuie să prindă nişte guvernări fără coadă de dragul sinecurilor, pensiilor, funcţiilor. Dar despre PLUS vom mai vorbi, n-a fost decât prima lor zi, i-am văzut într-un filmuleţ de lansare la Cluj şi-am remarcat tinereţea, curajul şi lipsa lor de complexe – exact ce are nevoie o bună parte a societăţii româneşti, care nu avea cu cine să voteze. Va fi greu pentru Cioloş, Voiculescu şi-ai lor, dar speranţele lor şi-ale noastre sunt încă intacte. Din toată inima, La Mulţi Ani, PLUS!

* În contrapondere, parcă pentru a sublinia prăpastia dintre generaţia politică a urmaşilor PCR şi noua generaţie de tineri politicieni creată după 30 de ani de la Revoluţa din Decembrie, am asistat la zbaterile „elefanţilor” din partidul-accident-al-istoriei, cum i-ar spune preşedintele Iohannis. Oamenii ăştia făceau ieri o şedinţă cu un singur scop: salvarea liderilor de puşcărie printr-o OUG de amnistie şi graţiere. Eventual ascunderea amnistiei într-o altă Ordonanţă pe codurile penale. O mizerabilă porcărie pusă la cale de Liviu Dragnea, de pe urma căreia ar suferi întreaga societate românească, pusă la dispoziţia penalilor politici şi a infractorilor de rând.

L-am auzit pe-un baronaş de Vaslui, unul Dumitru Buzatu, vorbind despre „nevoia periodică de clemenţă”. Alt ipochimen, fostul puşcăriaş Adrian Severin, se juca cu vorbele pariind pe „liniştea” pe care ar aduce-o în societate amnistia şi graţierea. În ce lume trăiţi, fariseilor?! Perfect, empaticilor, eliberaţi-i pe amărâţii care-au furat o pâine sau o găină ca să nu moară de foame! Graţiaţi-i pe-ăştia, ce-aveţi cu infractorii din politică, de ce să-i iertaţi pe marii corupţi? Aveţi, cumva, datorii către alde Voiculescu Dan sau Dragnea Nicolae Liviu şi v-aţi gândit c-ar fi momentul să le plătiţi pe spinarea noastră?! Sictir, clemenţilor!

* Al treilea moment al săptămânii ar fi moţiunea de cenzură depusă de Opoziţie, despre care mi se pare că se vorbeşte prea mult. Aici are dreptate fostul preşedinte Traian Băsescu: s-a pierdut momentul propice, acum e mult prea târziu, nu cred că mai contează nici măcar la impresia artistic-electorală... Oricine îşi dă seama că PNL nu e nici pregătit, nici hotărât să preia Guvernarea. Şi încă un lucru: parcă am mai trăit momentul ăsta, prin 2016 Cioloş venea la guvernare exact într-o situaţie fără ieşire cum este cea de azi. La ce bun? Ce poate face un guvern PNL-USR-PMP, eventual UDMR, fără o majoritate parlamentară solidă? Absolut nimic altceva decât să deconteze electoral prostiile guvernărilor PSD-ALDE. Ca să nu mai vorbesc că ne aflăm cu două săptămâni înaintea preluării preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, vă daţi seama ce brambureală s-ar crea!?

Nu, fraţilor, va trebui să înghiţim „broasca” PSD-ALDE până la capăt, picioruş cu picioruş, gheruţă cu gheruţă, pieliţă cu pieliţă, până când vom reuşi să pricepem că alegerile trebuie tratate la modul cel mai serios cu putinţă. Ne va costa, dar din jale se-ntrupează democraţia, nu?!