OPINII 2 martie 2023

EDITORIAL. În ce şi în cine mai credem

de Covasna Media | 821 vizualizări

O mulţime de oameni cred în Dumnezeu mai mult decât în orice altceva. Nu mă bag în credinţa nimănui pentru că, în principiu, e bine să crezi, te ajută în haosul lipsit de empatie care ne guvernează vieţile. Dar nu pot să nu constat că Dumnezeu nu este Unul, ci mai mulţi: e unul pentru ortodocşi, altul pentru catolici şi cu totul altul pentru musulmani. Între aceste mari izvoare de credinţă se strecoară, desigur, nişte Dumnezei mai mici, dar la fel de importanţi pentru cei care nu pot despărţi Viaţa, Lumea, Universul, Pământul de Creator.

Nu-i rău, aşadar, să crezi, dar e rău să fii prost. Adică e rău să crezi, de pildă, că nu există Pandemii, Covid, viruşi, bacterii şi alte boli molipsitoare care pot ucide mai eficient decât o bombă atomică. După cum la fel de rău e să fii convins – şi să te lauzi cu convingerea asta fără să-ţi dai seama că eşti ridicol – că războiul din Ucraina este o făcătură, o punere în scenă, o regie a Ucrainei, Americii, Occidentului în general. Aştept să văd cine a comandat cutremurele din Turcia şi cele din Gorj...

Sunt destule milioane de oameni care chiar se cred victime inocente ale unei conspiraţii mondiale împotriva celor „sănătoşi la minte”, care, desigur, nu pun botul la „făcăturile” numite Covid 19 ori invazia Rusiei în Ucraina. „Influenceri” care cred că Pământul e plat şi Dumnezeu, ajutat de Donald Trump, Vladimir Putin şi Xi Jinping, ne dictează toate mişcările sunt urmăriţi de milioane de oameni care chiar cred năzbâtiile astea. 

Aceşti robi ai conspiraţiilor cu orice preţ „descoperă” pe câmpurile de luptă din Ucraina cadavre care mişcă în sacii mortuari. Sigur că mişcă, pentru că filmul e de la un protest climatic din Viena, februarie 2020, împotriva emisiilor de dioxid de carbon. Sacii nu mişcau în Ucraina, ci în Austria şi n-aveau nicio legătură cu morţii din războiul pornit de Rusia în Ucraina. 

„Unde sunt filmele, unde sunt imaginile cu luptele din Ucraina? Nu credem până nu le vedem!”, mai acuză conspiraţioniştii. Imagini există, ele se şi văd atâta cât se poate, filme vor fi şi, cu siguranţă, le vom vedea. Sunt reporteri ucişi de gloanţele ruşilor, dar dacă n-a fost „live” nu se pune... Preşedintele Zelenski? Care preşedinte, că nici nu există, peste tot nu apare decât dublura lui... „Dublura” lui e chiar garda de corp, dar ce mai contează!

Nu mai credem decât în imaginile în direct şi nici atunci nu-i sigur 100%. De parcă şi faptele Mântuitorului, în care credem necondiţionat, tot în direct le-am fi văzut... Covid 19?! O invenţie ticăloasă făcută să-i ţină pe oameni legaţi de glie, e clar că n-a existat; sigur, după toate acţiunile în Justiţie împotriva afaceriştilor cu vaccinurile aproape că e normal să zici „mai dă-l dracului de virus, uite că i-a îmbogăţit pe unii, n-a fost decât o afacere pusă la cale de nişte băieţi deştepţi din industria Pharma”. Şi mai că i-ai crede pe conspiraţionişti dacă n-ai avea sute de mii, dacă nu cumva milioane de morţi din cauza acestui virus. Prea multă suferinţă ca să poată fi ignorată... 

Dacă te hotărăşti să nu crezi decât într-Unul Dumnezeu, atunci aproape că eşti obligat să nu crezi în războaie, televiziuni, viruşi, pe scurt în tot ce e pământesc. Asta aş putea înţelege, dar e neclar pentru mine de ce aş crede în nişte oameni mai mult decât în faptele lor. Pentru că aceiaşi conspiraţionişti care cred că Pământul e plat, războiul din Ucraina e făcătură, iar Covid 19 este o invenţie a industriei Pharma, aceiaşi oameni sunt fani declaraţi şi cred cu nemărginită pasiune în Donald Trump, în Vladimir Putin, în preşedintele Chinei sau în Patriarhul Kiril.

Să crezi în credinţă e bine, ne spunea asta şi slab credinciosul genial Albert Einstein. Dar să crezi că războaiele şi molimele sunt „făcături” puse la cale de stăpânii Lumii, oricine ar fi ei, fără să vezi ruinele şi morţii, jalea neprefăcută, neregizată a celor rămaşi în viaţă lângă trupurile înţepenite, asta mi se pare curată şi neprefăcută prostie.

Cât despre credinţa în „dumnezeii” de pe Pământ, rămâne să filozofaţi în liniştea pe care v-o permit aceştia – deloc puţini şi deloc anemici. Liber de orice presiune venită de Sus, eu nu vreau să intru cu nicio idee păcătoasă în ceea ce vă îndeamnă inima şi mintea să credeţi.

Aşa că la întrebarea din titlu, dacă e o întrebare, nu pot să răspund. Ieri, de Mărţişor, am văzut prin oraş o mulţime de oameni cu flori în mână şi zâmbete pe faţă. Poate că ei cred, pur şi simplu, în Viaţa care le este dat s-o trăiască o singură dată, fără repetiţie şi fără conspiraţii. La urma urmei, de ce nu?

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.