OPINII 15 octombrie 2020

EDITORIAL. I’ll be back, popor nerecunoscător!

de Dumitru Manolăchescu | 471 vizualizări

N-am sesizat noi, dar asta ne-a spus d-na Veorica înainte de a da colţul Palatului Victoria spre Bulevardul Dizgraţiei Pesediste: mă voi întoarce, popor nerecunoscător! Un Schwarzenegger feminin, un Terminator cu coc blond şi fustă dezgolindu-i o pereche de picioare cu care sigur se mândreşte – vorba profesorului de fotbal Hagi cel Bătrân: unde nu-i cap, obligatoriu ai nevoie de picioare!

Am visat-o? Nu, exclus, nu am coşmaruri blonde. Mai rău: am văzut-o la teveu şi mi s-a părut că visez. M-am crezut pentru o clipă omul nefericit din vremea virusului „Teleorman 2016”, împrăştiat românilor de „nemuritorii” Dragnea, Dăncilă, Dan. Carmen Dan, ca să n-avem confuzii.

Trăim într-o continuă stare de nefericire. Atunci era din cauză de „virus triplu D”. Acum e din cauză de virus SarsCov2. Combinat, că n-aveam noi norocul să nu se combine, cu rămăşiţele epocii DDD, căreia Veorica îi duce dorul. Pe care o slăveşte, o ridică la ceruri: n-am trăit niciodată mai bine, am aruncat cu bani în stânga şi-n dreapta, am crescut lefurile, am crescut pensiile, am crescut economia... V-am dat tot ce-am avut mai bun, şi cu ce m-am ales?

Aşa e, toate au crescut sub mâna profesoarei de lucru manual. După care a venit nepriceputul neamţ Iohannis, rece ca parbrizul unei Dacii 1300 într-o iarnă geroasă, şi-a micşorat tot ce-a crescut. „Ce îi reproşaţi preşedintelui, d-nă Veorica?!”. „Păi ce fel de profesor este el, n-aţi auzit cum inventează cuvinte? De exemplu giroscop, sau sertarizare, şi altele de care nu-mi aduc acum aminte”.

E oarecum normal ca o profesoară de lucru manual dintr-un sat teleormănean să nu ştie ce-i ăla „giroscop”. Dar d-na Dăncilă a ajuns premierul României, a pus-o acolo „tătucul” Dragnea, a rezistat eroic şi la nişte confruntări cu presa în timpul campaniei pentru Prezidenţiale şi tot nu ştie că nu Iohannis a inventat „giroscopul”?! Iar „sertarizare” e o licenţă acceptabilă, cu trimitere spre vechi deprinderi birocratice româneşti.

Istoria se repetă la toate partidele înainte de alegeri, acum cu atât mai mult cu cât PSD-ul d-nei Dăncilă e cam înghesuit. O fi Ciolacu vai-mama-lui, dar ştie că nu poate continua cu ALDE Veorica, Liviu, Carmen, Eugen, Florin, oamenii unei epoci de care românii nu mai vor să audă. Aşa că nu i-a mai pus pe ăştia pe listele pentru Parlamentare. I-a sărit din schemă. Greu de suportat, vă daţi seama. Unora li se găseşte câte-un post călduţ pe la nu ştiu ce comitete, comiţii şi consilii foarte bine plătite. Altora nu. Moment în care cei cărora li se închid uşile-n nas se răscoală, apar pe la televiziunile de casă ale baronilor politici şi încep să toarne, să dezvăluie, să acuze, să mistifice, să se victimizeze. De Tăriceanu au scăpat uşor, i l-au pasat lui Ponta la Pro România, cu madam Veorica e mai complicat, chiar periculos când îşi pune pantofii cu toc cui.

Ce nu pricep eu e cum au rezistat atâţia ani românii mândri sub tirania unor analfabeţi, hoţi sau bătăuşi fără să li se umfle vena aia de la gât care duce la apoplexie?! Cum au suportat acei români mândri să fie conduşi la cel mai înalt nivel de oameni de care acum se leapădă până şi râul, ramul? Adică bă, ce premier valoros era Veorica, ce ministru de Interne super era Carmen, ce şef de mare partid valoros era Liviu, ce legi nemaipomenite făcea deputatul Florin... Dar uite că acu’ le întoarce spatele Marcel, nerecunoscătorul, ingratul şef al aceluiaşi mare partid din ce în ce mai mic. Acum nu mai sunt buni de nimic. E clar, cineva greşeşte: ori cei care i-au ales atunci, ori cei care nu i-au mai pus pe liste acum.

„Sic transit gloria mundi”, cum ar zice latinii. Aşa-i, toate trec şi în Teleorman, şi în Bucureşti, gloria apune repede şi te trezeşti că nu mai eşti bun nici de deschis uşile Palatului, nicicum de crescut pensii, lefuri, indemnizaţii şi tot pe ce pui tu mâna învăţată cu lucrul manual sau gura învăţată cu vorbe goale dezacordate.

Ieri, într-un oraş cu Mitropolie căruia Creangă îi zicea „dulcele târg”, zeci de fani ai libertăţilor religioase cu orice preţ au strigat „Jos medicii”. Mi-e ruşine de aceşti „moaştefili” la fel de mult cum mi-e ruşine de politicienii analfabeţi expiraţi despre care am tot vorbit. Celor care nu cred în Covid 19, nu cred în medici, celor care îşi riscă lor şi ne riscă nouă viaţa ca să se-nghesuie la pupatul unor icoane aferente raclei cu moaşte le doresc din suflet o întâlnire cât mai rapidă cu un salon de spital în care medicii să nu aibă timp să-i trateze cu Remdesivir.

Sigur, coronascepticii pot fi acuzaţi de zădărnicirea combaterii bolilor, dar cine s-o facă?! Vin alegerile, partidele au nevoie de fiecare vot, avem şi-un avocat al poporului religios care nu vede covizi... Slabe speranţe din partea lor, nădejdea e tot în mintea românului deştept şi precaut.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.