Până o să ni se pună de tot o botniţă şi nişte mănuşi pesedisto-iliberale, să mai spunem ce mai putem spune, să mai scriem ce mai putem scrie. De pildă, despre abuzurile prin care majoritatea PSD-ALDE-UDMR adoptă abuzul în serviciu cu dedicaţie pentru „naşul mare“ Liviu Dragnea şi încă vreo 200 de infractori bănuiţi sau dovediţi.

Nu e cvorum în Senat, dar se adoptă legi pentru salvarea infractorilor. Cine votează? PSD-ALDE. UDMR nu participă la vot, dar... atenţie!“, asigură cvorumul de şedinţă prin prezenţă. Subtil, nu? Că tot vorbeam de politica de pe centură... Pe politicienii maghiari nu-i interesează soarta şi viitorul României, Marko Bela le-a spus clar: ţara voastră e Transilvania, n-aveţi treabă nici cu Budapesta, nici cu Bucureştiul. Sigur, de legile care vor face din România ţara infractorilor nu scapă nici Ardealul, dar prietenia politică UDMR-PSD contează mai mult decât petiţia semnată de mii de maghiari care cer intrarea UDMR în opoziţie şi părăsirea Partidului Stat în lupta pe care acesta şi-o asumă împotriva Justiţiei.

Vreţi o listă cu numele celor care vor scăpa de dosare, de puşcărie, ei şi neamurile lor până la a şaptea spiţă?! Iat-o, cât se poate de pe scurt, adică cei mai importanţi, în total sunt peste 200 de beneficiari „inocenţi“ ai abuzului în serviciu pe care-i scapă prevederile noului Cod Penal adoptat, cum spuneam, prin numeroase abuzuri parlamentare: *Liviu Dragnea, în dosarul angajărilor fictive *Sevil Shaidehh, fost ministru al Dezvoltării, în doarul Belina * Mihnea Costoiu, fost secretar de stat la Ministerul Educaţiei, în dosarul Bazei Cutezătorii *Andrei Chiliman, fost primar al sectorului 1, în dosarul Palatul Ştirbei *Nicolae Robu şi Gheorghe Ciuhandu, actual şi fost primar al Timişoarei, în dosarul restituirilor ilegale a 967 de case *Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole, în dosarul Fermei Băneasa *Monica Pop, managerul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice, în dosarul Spitalul de Oftalmologie *Nicuşor Constantinescu, fost preşedinte al CJ Constanţa, în nu mai puţin de trei dosare *Ioan Oltean, Crinuţa Dumitrescu, Sergiu Diacomatu, Marko Attila şi alţi 4-5, într-unul din dosarele ANRP. Iar lista, spuneam, e mult mai lungă.

Pot fi aceşti oameni nevinovaţi? Unii dintre ei, cu siguranţă nu. Crinuţa Dumitrescu, Sergiu Diacomatu şi Marko Attila au fost deja condamnaţi de instanţele de judecată. De fapt, întrebarea pe care şi-o pune orice om normal este de ce e nevoie de intervenţia cu dedicaţie a majorităţii parlamentare PSD-ALDE-UDMR pentru a salva de decizia judecătorilor nişte suspecţi? Răspunsul e unul singur: pentru că trebuia salvat de puşcărie Liviu Dragnea, căruia i se va lipi de frunte o etichetă pe care nicio soluţie a Curţii Constituţionale şi Parlamentului nu i-o va şterge: „primul infractor al ţării“. Îi va lua, rapid şi total, locul fostului premier Adrian Năstase.

Da, procurorii pot greşi. Da, judecătorii pot şi ei greşi. Mergând pe această logică, să credem că doar parlamentarii PSD-ALDE-UDMR nu pot greşi, nu pot lua decizii în favoarea unor amici politici?! E o aiureală, bineînţeles. Putem greşi şi desigur greşim cu toţii. Dar încrederea în instanţele de judecată nu trebuie ştirbită, vulnerabilizată de acţiuni politice clar dedicate salvării de la închisoare a unor penali dovediţi sau în curs de.

În toată nebunia asta, UDMR încă n-a înţeles că pierde mai mult decât câştigă. Se aud nişte timide retractări: „Nu putem vota abuzul în serviciu în forma propusă de PSD“ şi alte gogoşi. Ăştia fac o politică de toată jena, parcă sunt ombilical legaţi de PSD. Ştiţi cum se cheamă organul ăla care participă dar nu se bagă?! Acest gen de politică fac parlamentarii UDMR. Dar maghiarii s-au lămurit ce le poate pielea unora precum Marton Arpad, cel din stânga lui Iordache la masa Comisiei speciale pentru salvarea infractorilor din România – pentru că salvarea infractorilor e scopul coaliţiei PSD-ALDE-UDMR.

Sper ca petiţia asta să producă efecte vizibile la urne, în perspectiva următoarelor runde de alegeri care ne aşteaptă până în 2020. Oricum, reacţia tinerilor maghiari ne arată că s-a umplut şi la ei paharul, nu mai pot fi minţiţi şi manipulaţi, s-au săturat de politicienii care care îi ameţesc cu discursuri otrăvite, şovine şi separatiste de aproape 30 de ani. Mulţi dintre ei au înţeles că România, nu Ungaria e ţara în care trăiesc, investesc, se bucură şi suferă. De aceea nu le poate fi indiferent ce se-ntâmplă cu ei, cu copiii, cu părinţii lor.

E un fel de haiducie pe invers ce face acum această coaliţie toxică, îi salvează pe răufăcători din puşcării. Doar că puşcăriabilii despre care vorbim nu luptă pentru dreptatea poporului oprimat, ci pentru bunăstarea nesimţită a asupritorilor.