Alexandre Dumas descrie în „Cei trei muşchetari“ floarea de crin de pe umărul femeii fatale, spioană în solda cardinalului Richelieu, Milady de Winter: fusese înfierată pentru adulter de chiar soţul înşelat, cavalerul Athos; o floare de crin eternizată de fierul roşu descoperea pe umărul ei ars un trecut condamnabil.

Crin Antonescu îşi doreşte un mandat de europarlamentar pentru că e interesant să tai frunză la câini pe bani foarte mulţi în Parlamentul european. Nu-l bănuiesc de lipsă de bani, nici de lipsă de talent oratoric, cu siguranţă ar face acolo figură mai bună decât Viorica Dăncilă, să zicem. Nu-mi dau seama dacă de la episodul hilar cu „mazăr end fazăr“ de pe vremea când era preşedinte interimar al României a mai învăţat cum să rostogolească vorbele într-o limbă străină, dar poate nici ăsta n-ar fi un obstacol de netrecut în calea ultimei lui dorinţe politice. Doar că pe obrazul, nu pe umărul lui Crin Antonescu se văd urmele blestematei flori de crin a lui Dumas.

Greu de uitat Uniunea Social Liberală şi prietenia apoteotică a liberalului pur-sânge Crin Antonescu cu viitorul puşcăriaş pur-sânge Dan Voiculescu. Greu de uitat şi serviciile pe care Antonescu le-a făcut unor politicieni nedemni, ignobili, corupţi. Retragerea lui din politică atunci când PNL chiar avea nevoie de un discurs şi nişte politici articulate nu mi-l face mai simpatic decât un trecător pe zebră cu telefonul la ureche. Toate astea din dreptul Crinului sunt un stigmat. Nu se pot şterge din memoria colectivă. Aşa încât, nu cred că apariţia numelui său pe lista electorală a PNL la alegerile europarlamentare poate aduce procente în plus liberalilor.

Şi ar mai fi ceva: aerul lui de victimă, de neînţeles, de superior pus în situaţia de a coborî, din obligaţie liberal-patriotică, în imunda arenă politică. Zice dumnealui: „Rămân ferm în decizia de a nu mai asuma funcţii în politica internă“. Adică, vezi mătăluţă, politica asta internă e prea jos pentru mine, prea se-njură ăştia, la Bruxelles e altceva, acolo e alt nivel. Sigur că-i alt nivel – cu toate că, dacă mă gândesc bine, la acest înalt nivel a reuşit să reziste şi Viorica Dăncilă vreo 9 ani... Dar e şi altă leafă, nu?! Şi alte arome, alte străzi, alte fiţe, alte cluburi... Vă pute rău politica dâmboviţeană, maestre?! Nu mă miră, că-ţi mută nasul. Dar cine-o fi adus-o oare în starea asta de putrefacţie abjectă nefrecventabilă? N-aveţi nicio contribuţie?! N-a rămas nicio dâră de pe vremea concubinajului cu Ponta, Voiculescu, Fenechiu, Gigi Becali, Sorin Roşca Stănescu şi alţi „onorabili“ infractori şi turnători plătiţi de fosta Securitate?!

Floarea noastră de Crin liberal se crede mai presus de urât mirositoarea politică internă. Şi i se pare că ar ajuta PNL dacă ar fi poziţionat pe un loc eligibil pentru Parlamentul european. Nu ştiu ce să zic, chiar îmi doresc ca PNL să ia cât mai multe procente, şi la europarlamentarele de anul viitor, şi la parlamentarele din 2020. Dar nu cred că asta are vreo legătură cu revenirea pe scena politică a unor „foşti“, chiar dacă nu sunt matusalemici. Nu ştiu ce grad de credibilitate mai poate avea Crin Antonescu în rândul electoratului românesc. N-ar fi rău, probabil, dacă liberalii ar comanda un sondaj de opinie pe tema asta.

Sursa foto - Facebook