În ziua în care a ieşit din puşcărie, eliberatul condiţionat Dragnea Liviu a stat la o şuetă cu amicii politici care i-au rămas fideli. Puţini, dar buni: tovarăşa Dan, tovarăşul Ştefănescu, fiul posesor de fermă de porci, tovarăşa Irina. Cea din urmă e, de fapt, cea dintâi, e chiar aleasa inimii sale greu încercate în carceră. Ce-or fi vorbit nu-i greu de presupus. Au pus ţara şi politica la cale, cum face tot românul cu trecut de deţinut atunci când nu mai poate de oftică şi se visează răzbunat. 

Tovarăşul Liviu se consideră deţinut politic – acesta este un amănunt deloc de neglijat. Peste vreun secol, când istoria României post-revoluţionare va fi rescrisă de alte lichele, urmaşii tovarăşului vor beneficia de pensie specială şi 12 călătorii gratuite cu trenul de mare viteză care va înnoda România în patru colţuri, ca baticul din tinereţe al tovarăşei Elena. 

Deocamdată, însă, până să se facă dreptate tovarăşul Liviu n-are nici somnul lin, nici codrul aproape. Se va angaja la firma fiului, dar îl ajung din urmă încă două procese, dintre care unul pare a fi cu potenţial distructiv: TelDrum. Nu'ș de ce, dar am senzaţia că verdictul în această cauză nu-l va prinde pe Dragnea în ţară. Brazilia îl cheamă, îl aşteaptă, până atunci îi trece şi preşedintelui Bolsonaro sughiţul... 

Căci ţara noastră nerecunoscătoare nu-l merită pe tovarăşul Liviu. Eliberatorii, nişte judecători speriaţi de prea multă muncă, şi-au făcut datoria, dar lumea românească e prea mică pentru fostul şef al PSD. Nici măcar tovarăşul Ciolacu nu-l mai vrea pe Liviu, îl trimite la odihnă, la o cură de sănătate după grelele condiţii din puşcărie. Nu-l mai respectă colegii de partid, iar nişte glumeţi amatori îl măscăresc pe diferite reţele de socializare... Viaţă-i asta?!

Da, în seara cu cina cea de taină cu tovarăşii Ştefănescu, Dan şi fidela Irina s-a pus la cale viitorul politic al celulei de bază: un nou partid. Codrin a garantat că jumate din pesediştii-agitatori ai peluzei Sud şi un sfert din peluza Est  abia aşteaptă să se arunce din nou de gâtul prea-încarceratului, tovarăşa Carmen l-a asigurat că Poliţia e cu ei, Irina a lăcrimat astenic jurându-i credinţă şi asistenţă în bătăliile care vor răzbuna îngrozitoarea nedreptate.

Sigur, mai aşteptăm puţin, că taman acu’ nu se poate face mare lucru, eliberatul condiţionat riscă să-şi compromită eliberatorii dacă se-apucă atât de repede de politică la nivel înalt. Dar va veni şi vremea răzbunării tovarăşului, şi-atunci să vedeţi voi râuri de lapte şi miere curgând năvalnic pe străzi înroşite de trandafirii pesedişti însângeraţi!

Să fim serioşi, social-democraţia nu şi-a spus ultimul cuvânt, eliberarea tovarăşului Liviu îi oferă o nesperată şansă de revenire în prim-plan, mai ales că guvernarea liberală aleargă după cai verzi pe pereţi. E nevoie doar de puţintică răbdare şi de multă, foarte multă lămâie... 

Sursa foto - Facebook, Flavia Teodosiu