În plin scandal diplomatic generat de prostia fără ghilimele a premierului blond din Videle Teleormanului, hop că apar şi nişte informaţii despre mişcări de „trupe bisericeşti” pentru sfinţirea propagandei pro-americane şi a drujbelor care vor tăia pădurile retrocedate bisericilor ortodoxe la ordinul „bunilor patrioţi” pesedişti. Păduri, să ne înţelegem, care n-au aparţinut niciodată BOR. Dar ce nu face PSD pentru miluirea electorală de la preoţi?! Vom auzi vreo doi ani de-acum încolo „vrednic este!” ori de câte ori apar Dragnea, Dăncilă şi Tăriceanu pe la cumetriile politico-bisericeşti de pe cuprinsul patriei.

Reţineţi, aşadar, poate că am fost prea stufos: se pregăteşte o lege prin care zeci de mii de ha. de păduri să fie trecute de la Stat în proprietatea Bisericii. Cu acte-n regulă, să nu fie loc de procese. Nu-i greu să-mi imaginez cum vor cânta pe nas preoţii „Tatăl nostru” în acompaniament de drujbe, că altceva ce să facă cu pădurile? Să le păzească sfinţii călugări?!

Sigur, aveţi dreptate, nici Statul român nu se omoară cu paza şi protecţia pădurilor, se taie şi se fură în disperare „aurul verde” al ţării, dar de ce să-l dai Bisericii? Ce motiv logic, altul decât cel pur electoral, există şi nu-l vedem noi? De ce-ar fi Biserica un mai bun administrator al pădurilor decât Statul român? S-a văzut cât fură şi „înalţii” sfinţi şi prea-sfinţi, ne-am lămurit că şi la mulţi dintre ei e vorba doar de bani şi averi măsluite, de interese personale sau de grup, n-au nicio treabă cu ţărişoara.

Ca să argumentăm puţin cu „interesele” bisericeşti pe care noi, stupid people, nu le desluşim. Să învăţăm, bunilor patrioţi, de la Patriarhul BOR, Prea fericitul Daniel, care se pune bine şi cu Moscova, şi cu Washington. Îl firitiseşte şi pe patriarhul Kiril, şi pe preşedintele Trump. Legăturile BOR cu Rusia sunt de când lumea, nu-s o noutate pentru nimeni, cele cu Trump sunt de dată ceva mai recentă. Că te şi-ntrebi cui, oare, sunt închinate vorbele care urmează: „Preşedintele Donald Trump este un bun patriot, care îşi iubeşte poporul şi ţara...”. Ele aparţin Prea fericitului Daniel şi au fost spuse la o întâlnire a acestuia cu un simplu consultant politic, bănuit că ar putea fi viitorul director de campanie electorală al preşedintelui american în funcţie.

Să analizăm... Mă rog, nu merită, dar nu pot să mă abţin când aud tâmpenia asta: „Bun patriot”. Adică există şi patrioţi răi, Prea fericirea voastră? Ori toţi cei care îşi iubesc poporul şi ţara sunt „buni patrioţi”? Şi, fiindcă veni vorba: cum îi detectaţi pe „bunii patrioţi”? Daţi cu aghiazmă şi dacă nu strănută îi treceţi în rândul „bunilor”? Întreb şi eu, că nu-mi place să rămân nelămurit în chestii de-astea gingaşe care ţin de credinţa oarbă. N-am înţeles, de pildă, ce măsuri aţi luat cu preotul-pedagog care îi dădea cu capul de pereţi (la propriu, pe unul l-a băgat în spital...) pe elevii care nu ştiau sau, şi mai rău!, nu voiau să ştie să-şi facă sfânta cruce! Dar asta-i altă discuţie.

Ce este uşor de observat e accentuata implicare a reprezentanţilor BOR în social şi politică în acest început de campanie electorală. De partea cui, nu-i cazul să mai precizăm, se ştie, BOR n-a fost niciodată în altă tabără decât cea a Puterii. E ok să-l prea-slăveşti pe rus, la fel de ok e să te faci frate şi cu americanul. Cum să te desparţi de această chintesenţă a înţelepciunii pravoslavnice care ne-a ajutat să rezistăm două milenii de glorioasă istorie la răscrucea tuturor vânturilor şi care în limbajul popular se cheamă „cu curul în două luntri”?! N-ai cum, e deja în gena politicienilor noştri, uitaţi-vă la Veorica Vasilica şi vedeţi cum îşi balansează buclele blonde şi şezutul graţios între bărcile ambasadei României, târâte de curenţi divergenţi ba la Tel Aviv, ba la Ierusalim. Greu de tot să te mai gândeşti şi la Uniunea Europeană în vâltoarea asta...     

Şi staţi că n-a venit încă „tsunami”-ul produs de vizita Papei Francisc! Să vedeţi atunci certuri, dezbateri, diplomaţie de mahala dâmboviţeană, cin’ să stea la dreapta, cin’ la stânga, cin’ să-i pupe inelul Sfântului Părinte, de câte ori  şi tot aşa. Atunci va fi clipa de glorie a Patriarhului Daniel şi a BOR, atunci vom uita de drujbe, de păduri, de dat în bărci  şi cu ruşii, şi cu americanii. Atunci vor cânta cu toţii, preoţi şi politicieni, „vrednic este!”, privind cu invidie frăţească la puhoiul de lume catolică de la Şumuleu Ciuc, care va umbri pelerinajul ortodox la moaştele Sfintei Parascheva. Asta e, nu le poţi avea pe toate...