China încearcă să-şi impună controlul asupra teritoriului semiautonom Hong Kong. „Doar patrioţii vor putea guverna la Hong Kong”, declară emfatic un înalt responsabil al Guvernului chinez, care încearcă modificarea rapidă a sistemului electoral din această provincie.

Unde-am mai auzit eu vorbele astea patriotice? Pe unde mai umblă patrioţii cu guvernarea-n gură? Oho, de vreo 30 de ani tot ascultăm tirade patriotice. Dar de la Vadim Tudor şi Păunescu n-am mai avut un personaj caragialesc de statura Dianei Şoşoacă în Parlamentul României.

Cred că pesediştii se zgârie pe ochi, mor de oftică văzând acţiunile Dianei. Ea nu acceptă să fie strigată pe nume, ei trebuie să i se adauge „senator”. Deci nu e „d-na Şoşoacă”, e „d-na senator Şoşoacă”. Lucru mare să ştii cine vrei să fii...

Cu aceste discursuri patriotice goale de orice conţinut ne vom bate în următorii câţiva ani. Spun „câţiva” pentru că am încredere în simţul ridicolului la majoritatea electoratului care iese la vot. Adică n-ai cum să nu vezi găunoşenia unor aleşi, unor candidaţi, unor neica nimeni. Până la urmă, chiar şi cei care i-au votat pe poleiţii cu aur îşi vor da seama despre ce-i vorba în propoziţia politică pe care o reprezintă aceşti nechemaţi. Oricine se poate păcăli o dată, dar dacă se repetă se cheamă altfel...

Revenind la China şi Hong Kong, trecem puţin pe la Lupeni-Livezeni. Mine aproape abandonate de guvernele României pentru că nu mai este nici curat, nici eficient să produci-foloseşti în industrie cărbunele românesc slab energetic. Mine pe care orice guvern responsabil ar trebui să le desfiinţeze. Din varii motive, toate ţinând de raţiuni electorale, România n-a reuşit să rezolve problema minelor şi a minerilor nici măcar după escapadele repetate ale  „Luceafărului huilei” spre Capitală, soldate cu morţi şi răniţi.

Drept pentru care, ce să vezi, acum o privim pe „senatoarea-luceafăr” Diana îmbărbătându-i pe minerii grevişti de la Lupeni-Livezeni. „Jos masca!”, strigă Diana cetelor de mineri încă paşnici.  Guvernul se chinuie să găsească soluţii ca să-i plătească pe mineri pentru un cărbune pe care România n-ar mai trebui să-l folosească, în vreme ce Diana-senator-luceafăr se bate să-i aducă pe mineri în Capitală, iar dacă asta nu se poate, atunci măcar să pună amărâţii de-o grevă a foamei, să audă, să vadă românii ce au izbutit Şoşoacă şi Târziu, „patrioţii” poleiţi prezenţi în gura minei ca să li se vadă mutrele la televizor.

Nu pot înţelege ce mandat de parlamentar îţi dă dreptul să te joci cu speranţele şi cu viaţa oamenilor amărâţi. Pentru minerii care au mai rămas în Valea Jiului e nevoie de politici deştepte şi empatice ale majoritarilor, nu de populismul greţos al unor cete de politicieni nesemnificativi. Am sesizat zâmbetul larg-satisfăcut al senatoarei-luceafăr când s-a urcat în maşina care o ducea de la gura minei spre „civilizaţia” parlamentară din Capitală. Femeia e total dependentă de televiziuni, dacă intră în anonimat e terminată.

„A fi patriot înseamnă a iubi Republica Populară Chineză”, spunea înaltul reprezentant al Chinei la Hong Kong încercând să motiveze acţiunile nedemocratice ale Chinei în această regiune cu statut semiautonom. Aserţiunea e valabilă oriunde şi oricând. E loc comun: „A fi patriot înseamnă a iubi ţara al cărei cetăţean eşti”. O fi suficient?! Ştie cineva cum se poate traduce „iubirea de ţară”? Pentru „patriotul” puşcăriaş Miron Cozma, ca şi pentru senatoarea-luceafăr Diana Şoşoacă, iubirea de ţară s-ar putea să însemne un marş spre Bucureşti al unor cete de mineri pe care o companie falimentară a statului nu-i mai poate plăti.

O şi văd pe luceafărul-Diana în fruntea armatei minereşti, precum înaintaşul Cozma în anii 1990-1999. Nu chiar ca atunci, că s-au mai împuţinat minerii şi-a dispărut de pe firmament Iliescu, dar contează cum te filmează televiziunile, cum şi cât te lasă să-ţi prezinţi programul electoral „masca NU, cărbunele DA!”.