Pe om îl cunoşti mai ales în situaţii limită, altfel aparenţele te pot înşela uşor. Este, iată, şi cazul unui „mare şef” liberal, fost premier şi încă preşedinte PNL, pre numele său Orban Ludovic. Odată intrat în ringul unei lupte politice directe în sânul propriului partid, personajul se lasă atins de orgolii, delir şi frustrări pe care nu şi le poate ascunde, iese la luptă cu ai lui, nu cu adversarii politici, şi se umple de ridicol.

Şi când zice Ludovicul, apăi zice, nu se lasă: „Avem nişte parteneri de guvernare care de multe ori parcă nu s-au născut aici. Nu i-am văzut la Ziua Drapelului Naţional, nu i-am văzut jurând pe Biblie şi nu i-am văzut făcând cruce”. Adică nu că nu ştiu să guverneze partenerii ăştia, sau că fac nefăcute, sau cine ştie ce alte acuze le-ar putea fi aduse pe bune; n-au fost la Ziua Drapelului şi nu-şi fac cruce, astea sunt marile probleme ale Ludovicului.

Băbăete, când nu te mai ajută mintea, când te lasă judecata, te lasă de tot. Ce treabă are „născutul aici” cu Ziua Drapelului, Biblia şi Crucea?! Iar omul continuă: „Noi trebuie să fim partidul care are capacitatea de a apăra fiecare român, indiferent unde este el”... Rupturi logice evidente, limbaj de lemn care încă se mai poartă la PSD şi nici acolo în toate structurile. Pare discursul perfect pentru alegătorii AUR, după care liberalii n-ar trebui să alerge pentru că nu-i pot prinde şi nici nu-i reprezintă.

Nasol moment, stimabile. Că ne-ai umplut de respect cu „credinţa, Biblia şi crucea”. Stai c-am mai găsit un citat demn de avocatul acuzării la procesul Ceauşeştilor: „Noi suntem un partid care este născut din fibra poporului român, un partid care ţine cont de toată matricea componentă a personalităţii României”... Delir verbal în toată regula: fibra poporului român, matrice componentă...

Adică Ludovicul bănuieşte că fibra poporului român este liberală?! Chiar dacă te bântuie gândul ăsta hilar, n-ai voie să-l exprimi când ştii prea bine că 25 de ani din 30 scurşi de la Revoluţie, nu mai zic de ăilalţi aproape 45 până prin 1990, au avut treabă ori cu Ceauşescu-PCR, ori cu Iliescu şi urmaşii lui social-democraţi. Care, orişicât, nu reprezintă „fibra liberală a poporului român”.

Iar chestia cu făcutul crucii şi juratul pe Biblie e de-a dreptul jenantă. Corect ar fi fost să indice şi cum să-şi facă cruce „duşmanii” politici din USR-PLUS, că mai ales de ei era vorba în discursul agonizant al Ludovicului – ar fi culmea să-i acuze pe etnicii maghiari prea puţin ortodocşi din UDMR.... Adică în ce direcţie să meargă semnul „corect şi patriotic”: de la dreapta la stânga, iar Biblia să fie musai pătrunsă de sfinţenia ortodoxă.

Jenant, stupid, grosolan. Credinţa, semnul crucii cu atât mai mult, sunt lucruri intime. Şi câtă vreme nu-i obligatoriu, juratul cu mâna pe Biblie ţine tot de intimitatea credinţei. Nu te poate obliga nimeni să-l imiţi pe Gigi Becali, care naşte furtuni dând din braţe când îşi face cruce sau cântă pe nas să-l remarce televiziunile...

Ce-o fi în mintea oamenilor ăstora când simt nevoia să vorbească, să-şi atace parteneri şi adversari politici?! Or fi gândind ei ceva când scot din pălărie „fibra poporului român şi matricea componentă a personalităţii...”? Mamăăă, cum sună, vorbele astea vor rămâne în „cartea de aur” a discursurilor electorale liberale de la începuturi, de când cu fibra, şi până la previzibila mazilire a credinciosului pătruns de fibră şi matrice Orban Ludovic.

Mai rău e când îţi dai seama că omul care gândeşte şi glăsuieşte astfel a condus şi conduce încă guverne sau instituţii esenţiale ale statului român.

Şi acum, ca să nu nedreptăţesc pe nimeni, trebuie să remarc şi zicerea altui liberal pur-sânge dâmboviţean, premierul Florin Cîţu. Care „se bucura” după ce a intervenit personal pentru trimiterea la un spital din străinătate a celor doi mari arşi în incendiul de la Petromidia. Cum dracu’ (scuzaţi domnu’ Orban...) vine asta cu bucuria? Adică de ce să te bucuri? Că n-am reuşit, după aproape doi ani de guvernare liberală, plus alţi prea mulţi ani de alte guvernări atinse de patrioţi cu „fibră şi matrice” social-democrată, ţărănistă sau liberală, să avem un spital de mari arşi performant în România? Păi n-ar trebui să te bucuri, Florinele, ar trebui să-ţi cari şi să cari şi altora pumni în cap că n-aţi făcut nimic în direcţia asta atâta amar de vreme.

Cine le-o fi scriind discursurile, frate? Cine i-o fi învăţând cum şi ce să zică? Din câte văd cred că nimeni, scot perlele astea din puţul gândirii proprii. Aia cu fibră şi matrice componentă.