Nu prea înţeleg de ce-a trebuit să treacă 10 ani de la episodul Tăriceanu-mită-Microsoft pentru ca procurorii să-i bage şefului Senatului un dosar de 800.000 de euro sub nas. Pot fi mai multe explicaţii, inclusiv aceea că procurorii au vrut să-l albească pe Tări dar n-au reuşit, pentru că s-a amestecat Austria şi l-a dat în gât pe şeful Senatului. Explicaţia asta nu-i serveşte deloc lui Tăriceanu, dar implică masiv o prestaţie „pe sprânceană” a procurorilor: l-au lăsat pe Tăriceanu până a ajuns dosarul în prag de prescriere. E şi asta o metodă, oare cât de des o foloseşte DNA? Şi cu cine?

Dincolo de misterele celor 72000 de file din dosarele DNA despre Tăriceanu, pe care oricum nu le putem noi desluşi, se simte deja un efect al noilor acuzaţii către şeful Senatului: Călin „file de poveste” şi Liviu „împăratul TelDrum” s-au înfrăţit în dosare penale, în mită şi ticăloşii. Sunt amândoi nişte victime, desigur inocente, ale Justiţiei Statului paralel, despre care am înţeles că funcţionează la Parlamentul European. Egalitatea asta în drepturi îi poate face pe cei doi ori mai slabi, ori mai puternici. Depinde de clasa politică, în care nu mai am niciun fel de încredere; şi depinde de societate, în care încă am mare încredere. Se va vedea anul viitor.

Până atunci, ne luptăm pentru a nu fi penibili în Europa. Vinovatul de serviciu în relaţia extrem de proastă cu UE nu e guvernul DDT, ci preşedintele Iohannis. Ale cărui critici la adresa guvernului „fac un imens deserviciu ţării”, cum spune Viorica Dăncilă în rarele momente în care are voie să vorbească cu jurnaliştii. Însoţită, obligatoriu, de liderul suprem Dragnea, gata să intervină şi să-i taie microfonul dacă nu zice ce trebuie. Ce ţi-ar mai place, madam, să tacă toţi chitic şi să vă faceţi voi mendrele cum vă taie capul! Cât de tare vă deranjează pe voi, nişte dictatori mărunţi, democraţia fragilă care totuşi mai există în România!

În acest ocean de impostură, minciună şi orgolii deşănţate înotăm: nu ne interesează Uniunea Europeană, nu dăm doi bani pe rapoarte de ţară, rezoluţii şi îndrumări de la Comisia Europeană şi PE, ne dăm peste cap doar ca să punem Justiţia în genunchi pentru ca Dragnea, Tăriceanu şi alţii ca ei să stea pe la casele lor, curaţi şi uscaţi, nu în puşcărie. Nu vrem Justiţie independentă, dar vrem la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene cu Viorica Dăncilă şi guvernul ei de analfabeţi, cu un parlament în bună parte antieuropean, cu instituţii subordonate nu României şi poporului român, ci Puterii care îngroapă România. Numai că aiasta nu se poate, saltimbancilor!

În aceast ocean de impostură auzim o voce falsă jumulind cuvinte nepotrivite: „Pe noi nu MCV şi nu mai ştiu ce rezoluţii ale UE ne interesează, pe noi ne interesează România, poporul român, sănătatea, educaţia, infrastructura, bunăstarea, macroeconomia”... Mai să cred că n-aud bine ce zice mustăciosul; în ce lume o fi trăind Dragnea? Că nu mai pare să aibă contact cu realitatea. Realitate care ne arată în fiecare zi cât se poate de clar: sănătatea e la pământ, mor oamenii cu zile în spitale, se îmbolnăvesc de la bacterii şi gândaci; educaţia... E jenant să vorbeşti despre educaţie când ai miniştrii pe care-i ai la acest minister, când şefii învăţământului românesc încă n-au descoperit vorbirea articulată şi suspectează că strămoşii noştri ar fi extratereştri, nu banale maimuţe – aici e de înţeles, sună ca dracu să vorbeşti de maimuţe în casa unui ditamai Partid al Maimuţelor... (conform Adrian Ţuţuianu, pesedist răzvrătit domesticit).

Cum să vorbeşti tu, Dragneo, despre infrastructură? N-aţi dat în folosinţă un km de drum civilizat, exclus autostradă, în aceşti doi ani de guvernare şi îndrăzneşti să spui că PSD vrea şi se ocupă prioritar de  infrastructură?! Avem vreo 700 km de autostradă făcuţi în aceşti 28 de ani în care aţi fost la toate butoanele vreo 20... Să-ţi spun cum stau vecinii unguri, sau bulgarii, nu mai vorbim de sârbi, care s-au împiedicat şi-ntr-un război, la capitolul ăsta?! Şi despre care bunăstare vorbeşti, stimabile? Despre aia în care aţi crescut salariile bugetarilor pe hârtie, în realitate veniturile în plus fiind înghiţite de inflaţie?! Sau, poate, despre bunăstarea macro, adică aia în care voi, demnitarii, vă scăldaţi în salarii uriaşe, nemeritate la câtă incompetenţă şi ticăloşie vă macină fibra gânditoare.

Dar... vom rămâne în cărţi pentru şefia Consiliului Uniunii Europene. Din păcate, aş zice, nu-şi asumă nimeni – cu atât mai puţin preşedintele Iohannis – să trimită România în tabăra iliberalilor apropiaţi de Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan şi Ungaria lui Orban. Europenii vor înghiţi şi „broasca” DDT, vor suporta şi vor plăti preţul intrării în Uniunea Europeană a unui stat complet nepregătit doar ca să-şi crească cifra de afaceri firmele mari ale ţărilor mari, în permanentă căutare de pieţe de desfacere pentru produsele lor. Asta e, liderii europeni vor pune batista pe ţambal sacrificând principii de dragul păstrării aparenţelor şi pieţelor.

Să le fie de bine, iar nouă să ne fie ruşine! Noi, nu ei, ne vom acoperi de ridicol, vom deveni nefrecventabili, ciumaţi, ne vom închide graniţele ca pe vremuri. Urmăm cu fidelitate politicile ceauşiste, încă are cine să ne înveţe. Cu alte cuvinte, exclud o întoarcere la raţional a DDT-ului. Nădejdea stă doar în noi, în alegerile noastre viitoare. Nu mai e mult, vor trece şi aceste câteva luni până la Europarlamentare şi, apoi, Prezidenţiale. Să sperăm că nu vor trece degeaba, că electoratul va înţelege că PSD-ALDE ne oferă pe tavă un dar otrăvit în An Centenar: o Românie fără prezent şi fără viitor.