Prostia asta cu dezbaterea cu Dăncilă refuzată de Iohannis începe să dea pe-afară. Ce ne interesează, la urma-urmei? Nu-l ştim destul pe Iohannis, ne mai poate surprinde tăcutul Klaus cu vreo declaraţie năucitoare precum calificarea sigură a României la Europenele de fotbal de anul viitor? N-o ştim destul pe Dăncilă, ne mai poate surprinde madama din Videle cu vreo idee deşteaptă, alta decât „orice om îi este teamă” sau „raza cercului erpătrat”? Mă apucă toţi dracii când îi aud pe preţioşii experţi în alegeri spunând că nu se duc la vot pentru că Iohannis n-a dezbătut cu Dăncilă. Ce Doamne iartă-mă poate un om cât de cât normal să dezbată cu „proasta noastră”?! Şi, mai ales, cui ar folosi o asemenea dezbatere?

Da, ştiu, geme democraţia românească de neputinţă, e atacată în fibra ei esenţială profund masochistă de orgoliul preşedintelui Iohannis, de tupeul neamţului elitist de a se închide într-un „turn de fildeş” împreună cu 9-10 jurnalişti, membri ai societăţii civile şi vreo 200 de studenţi. Păi cum să nu ne râdem noi de prostia Vioricăi, de tăcerile lui Klaus, de bâlbâielile şi răsucirile spasmodice inerente unei inegale bătălii electorale în direct? Ce să mai scriem noi prin ziarele noastre dacă nu pozăm de aproape urechile lui Iohannis ca să-i descopere naivii ţumburucul căştii?

Mie mi se pare că Iohannis şi-a făcut singur viaţa grea, i-ar fi fost mult mai uşor în compania analfabetei din Videle decât i-a fost în dezbaterea de aseară cu nişte ziarişti supăraţi că n-au prilejuri de mişto în direct. E prea sobru, prea taciturn, prea neimplicat, prea inuman de calm Iohannis pentru a reuşi să placă presei. Asta o ştim însă de vreo 5 ani, cei din Sibiu chiar de mai multă vreme. Ăsta este Iohannis şi n-o să-l scoată nimeni din bula lui confortabilă. Nici măcar campania electorală anostă până la plictis. Dar nu poate spune nimeni că este acelaşi de-acum 5 ani, a evoluat mult, foarte mult.

Pericolul vine de la lipsa lui de reacţie rapidă, directă faţă de populismul mincinos deşănţat cu care ne tratează PSDăncilă. Dacă vom insista că Iohannis nu merită votat pentru că a dat cu flit poporului la dezbatere, că n-a pupat „icoana” mahalagismului în direct la televiziuni, atunci o vom avea pe VV Dăncilă 5 ani preşedinte al României, la pachet cu revigorarea partidului-stat-PSD. Dacă asta vă doriţi, dacă credeţi că de asta are nevoie România  atunci ieşiţi şi votaţi-o pe Dăncilă, ori staţi acasă şi înjuraţi-l vârtos pe neamţ.

Că merită înjurat Iohannis nu-i nicio îndoială, doar că altele sunt motivele; nu lipsa dezbaterii cu Dăncilă din campanie e problema, ci lipsa unei comunicări adecvate cu societatea vreme de 5 ani – lucru recunoscut, dealtfel, de preşedinte marţi seara. Dar înjurăturile astea au taina lor, ele nu presupun să acceptaţi diabolizarea României votând la supărare un preşedinte analfabet care va deveni „proasta României”, nu doar „proasta PSD”. Înjuraţi-l pe Iohannis cât vreţi, dar nu riscaţi viitorul copiilor voştri, viitorul ţării voastre. Nu repetaţi greşeala din 2016, când supăraţi pe liberali aţi ales să staţi acasă oferind PSD un procent uriaş de membri în Parlament, procent pe care încă îl suportăm cu toţii.

Sper să nu arătăm ca nişte idioţi duminică seara. Sper să ne păstrăm bruma de raţiune şi bun simţ pe care am arătat-o în primul tur al alegerilor. Pentru că nimic notabil în viaţa candidaţilor şi a naţiunii nu s-a întâmplat de-atunci până acum. N-a înghiţit balaurul Klaus democraţia românească cu dezbatere cu tot şi nici fragila victimă a limbii române Viorica Vasilica n-a descoperit acordul dintre subiect şi predicat. Ce contează este ce au făcut ei în anii din urmă. Analizaţi, adunaţi, scădeţi, împărţiţi şi hotărâţi cine a făcut din România un stat european de periferie: tăcutul „elitist” proeuropean Klaus, sau gureşa analfabetă Viorica Vasilica, în numele baronilor politici Liviu, Călin şi a numeroasei lor găşti de pesedişti antieuropeni?

Despre asta va fi vorba duminică, nu despre dezbaterea lipsă Iohannis-Dăncilă. Aveţi, desigur, dreptul să vreţi o Românie pesedizată sută la sută, eventual comunizată de un Partid al puşcăriaşilor eliberaţi din închisori. Dar mai gândiţi-vă la asta, nu vă grăbiţi să acordaţi încredere uneia care se laudă cu „schimbarea” după ce tovarăşii ei politici au condus catastrofal România, sub o formă sau alta, în aceşti 30 de ani de la Revoluţie.

Pentru liniştea naţiei, marţi seara Viorica a tocat nişte vorbe opărite în conferinţa de presă organizată pe picior pentru publicul ei, iar Klaus a dezbătut „aşezat” şi nuanţat nişte subiecte delicate impuse de ziarişti teoretic incomozi, supăraţi şi enervaţi de tăcerile anterioare ale preşedintelui. De la Viorica n-am rămas, ca de obicei, decât cu o durere surdă de cap acompaniată de-un rictus neputincios în faţa prostiei cu ştaif. De la Klaus am reţinut promisiunea fermă că va comunica, va dezbate mai des cu jurnaliştii şi societatea civilă problemele importante ale ţării. De la nişte internauţi inteligenţi am rămas cu o vorbă despre votul în silă pentru răul cel mic: mai bine cu silă pentru un tăcut orgolios decât cu silă pentru o analfabetă gregară. 

Duminică va trebui să mergem la vot cu silă de ei şi milă de noi, pentru că e momentul ca românii oneşti şi deştepţi să hotărască viitorul României pe termen mediu şi lung. Sper să ne mai vedem, să ne mai citim, să ne mai auzim şi după.