Miza Prezidenţialelor e mult mai mare decât un fotoliu la Cotroceni, fie el şi cel de preşedinte al României. Miza este schimbarea României după catastrofa numită Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu, regim care a distrus „fibra morală” a politicii româneşti, o fibră oricum subţire după îndelungata experienţă totalitară.

Deci nu Iohannis-preşedinte sau Barna-preşedinte ne interesează în primul rând, ci marginalizarea diabolicului regim PSD. Iar marginalizarea, castrarea, desfiinţarea acestui regim nu poate avea loc decât prin oprirea ofensivei Dăncilă-Fifor-Plumb. Nu pentru că aceste personaje ar însemna ceva în ecuaţia unor posibile schimbări, ci pentru că ele şi partidul pe care şi l-au subordonat ţin România în loc. Pardon, n-o ţin în loc, o duc înapoi „spre comunism în zbor”, cum zice poetul-patriot.

De fapt, tot circul ăsta pe care ni-l prezintă zilnic catifelata Dăncilă şi slugile ei cu mănuşi de fier este menit să întârzie schimbarea „gărzii” la Palatul Victoria în ajun de alegeri prezidenţiale. N-ar suna deloc bine pentru candidata Veorica să piardă tocmai acum guvernarea. Dacă n-ar fi această miză, nu i-ar interesa nicio clipă ce rămâne după ei, ar da bir cu fugiţii la prima moţiune serioasă a Opoziţiei, conform unui principiu bine cunoscut: „Na, spălaţi-vă pe cap cu guvernarea, am avut noi grijă să nu vă fie uşor!”.

Pe Dăncilă n-o interesează Palatul Cotroceni, pe ea o dă peste cap orgoliul de preşedintă-premier PSD. Îşi doreşte cel mai tare să ajungă în turul 2 la Prezidenţiale, să poată spune „am luptat şi-am izbândit împotriva atâtor bărbaţi, nu contează că m-a învins neamţul, am fost acolo”. Da, şi pentru că „a fost acolo”, în finala de doi, nu poate fi schimbată de la preşedinţia PSD. Calitatea asta de preşedinte de partid te lasă să mişti, să faci jocuri, PSD încă n-a ajuns la 10%, şi chiar dacă va ajunge un anonim partid-balama tot bine e, uite ce mare şi tare se dă Tăriceanu cu ALDE de doar 6%... Viitorul d-nei din Videle, viitorul unui întreg PSD stă într-un „mare nimic”: turul doi la Prezidenţiale.

Iată de ce pentru România, pentru toţi românii care înţeleg ce se-ntâmplă şi descâlcesc iţele jocului, intrarea Veoricăi în turul doi la Prezidenţiale este o catastrofă. Iată de ce binele României înseamnă în acest caz un tur 2 fără d-na Dăncilă, deci fără PSD. Ca să fiu sincer şi de data asta, îmi va fi greu să aleg între Iohannis şi Barna, dar voi alege fără mari emoţii pentru că au dispărut din competiţie şi „răul cel mare”, şi „răul cel mic”. Din câte-mi amintesc, n-am trăit în 30 de ani o asemenea experienţă fericită. Sper să se-ntâmple acum. Nu c-ar fi vreunul dintre cei doi candidatul perfect, dar oricare este infinit mai bun decât „neconflictuala” Dăncilă.

Aceasta e adevărata miză a alegerilor prezidenţiale din noiembrie. Pentru ca România să meargă înainte e nevoie ca tot ce înseamnă corupţie, nepotism, incompetenţă, prostie, analfabetism, trufie marca PSD să dispară în subsolul politicii româneşti. Iar pentru asta Viorica Dăncilă nu trebuie să ajungă mai sus de locul 3 în ierarhia Prezidenţialelor din acest an.

Dacă „minunea” se va întâmpla, vom putea pune şi noi o plachetă memorial-omagială la toate intrările în ţară, să le vadă mai ales diasporenii: „Din mila lui Dumnezeu şi cu silitul ajutor al d-nei premier Viorica Dăncilă această ţară a fost izbăvită de PSD cel viclean”. Ca la şcoala renovată de primarul din Dragomireşti, dar pilde de-astea sunt câte vrei în Ţara Românească.