E joi, ora 13,45. Ziua moţiunii de cenzură. Ziua vorbelor, citatelor, întrebărilor. Gen: „Nimeni nu e destul de deştept ca să lămurească un prost că e prost”. Ponta zice că butada aparţine lui La Fontaine. Am scris deja titlul editorialului, inspirat de izvorul nesecat de înţelepciune al Fântânii franţuzeşti. Dar titlul ăsta mă angajează la pesimism, pentru că presupune să nu treacă moţiunea. Habar n-am, de fapt, ce simt: vreau să treacă, e mai bine să nu treacă? Pentru ţară e mai bine să treacă. Pentru câteva partide poate fi riscant pe termen mediu.

Să ne înţelegem, n-am nicio îndoială că PSD este un partid profund toxic şi merită să dispară cu guvern cu tot de pe scena politică. Niciun alt partid n-a făcut atâta rău României în atât de puţin timp. Dar mă doare capul când mă gândesc ce urmează: cum să te-nţelegi cu Ponta? Dar cu Tăriceanu? Cât de mult se va implica Iohannis şi cât de multă influenţă mai are neamţul printre parlamentari? Pentru că, dacă PNL şi USR nu au o majoritate cât de cât sigură în Parlament, degeaba au ajuns la guvernare, nu pot face nimic notabil. Dimpotrivă, au toate şansele să-şi facă praf imaginea înaintea „localelor” şi „parlamentarelor” de anul viitor.

Au votat 183 de deputaţi. Rareş Bogdan e sigur că moţiunea trece, mai au 68 de voturi sigure la Senat. Dar ştie cineva cum au votat cei din Opoziţie? Cum au băgat ei bilele în urnă? Să aşteptăm, nu mai durează mult. Între timp îmi vine în minte o întrebare pusă Vioricăi Dăncilă de un parlamentar din Opoziţie, n-am fost atent cine: „Cum vă iubiţi ţara, d-nă Dăncilă, când n-aţi reuşit să demaraţi construcţia niciunui spital regional?”. Era o întrebare dintr-un şirag pe care premierul şi l-ar putea atârna la gât, ca nişte mărgele, să-i completeze broşa.

Altfel, corupţia nu i-a ucis, joi, pe parlamentarii pesedişti. Au promis milioane de euro din bani publici fiecărui ales pesedist ca să nu trădeze. Au avut nenumărate tentative să-i cumpere pe cei din Opoziţie. Cu unii au reuşit. Cu cei mai mulţi, nu. Dacă moţiunea trece, mai c-aş zice că tentativele astea de corupere a parlamentarilor ar trebui mărturisite procurorilor DNA – presupunând că DNA mai există. Dacă nu trece, n-are rost pentru că n-ai cu cine, Justiţia va fi paralizată.

Se apropie sfârşitul votării. Au votat 245 de parlamentari. E nevoie de 233 de voturi. Pesediştii par trişti. E la limită, câţi s-or fi dus să voteze doar să se afle-n treabă?! Se numără voturile. Tensiunea e uriaşă, am văzut destule moţiuni, asta pare să le întreacă pe toate. D-na Dăncilă e îmbrăcată în negru, parc-ar fi în doliu. O fi simţit ceva? Se prelungeşte agonia, pesediştii nu mai ştiu să numere, feţe lungi apar în cadru. Nu se bucură nimeni, încă se numără. Cine ştie, poate face Viorica o minune, nu-i mare lucru să se creadă Mântuitoare...

Se anunţă scorul final: 238 de voturi pentru căderea Guvernului. Dăncilă începe să fie istorie. Să sperăm că PSD o va urma. „O victorie a românilor” – spune Eugen Tomac. „M..e cu găleata, acum începe alt circ” – zice un specialist proaspăt întors de la Bruxelles. Ludovic Orban aduce mulţumiri, ca la Oscar. E sigur că va fi premier. Aşa o fi?! Nu mă dă pe spate, dar după Viorica oricine poate fi foarte bun. Tot n-avea el serviciu, uite că i s-a găsit...

Da, urmează o perioadă extrem de grea şi complicată pentru Opoziţia parlamentară, de fapt pentru noi toţi. Va trebui să avem răbdare şi să încercăm să găsim resurse de încredere şi optimism în noi şi în ceilalţi. S-a încheiat o primă bătălie, ne aşteaptă multe altele. E vorba de câteva puncte esenţiale în programul viitorului cabinet: comisarul european, Ordonanţa 114, oprirea hemoragiei din bani publici pentru clientela de partid, desfiinţarea Secţiei speciale pentru magistraţi.

Ziua o încheie poza cu Viorica Dăncilă plecând pe uşa din dos din sala de plen. Dar n-o lasă ziariştii fără un ultim speach: „Toată lumea s-a unit împotriva mea. Plecăm cu datoria împlinită. Nu-mi reproşez nimic. Le doresc celorlalţi să vină cât mai repede cu o nouă formulă guvernamentală”. Pare mai liniştită acum, e sigură că noii guvernanţi nu vor reuşi să rezolve haosul pe care l-au lăsat pesediştii în toate instituţiile statului şi vor deconta reformele obligatorii în situaţii de criză. Vom vedea!

Titlul nu se potriveşte cu rezultatul votului la moţiune, dar îmi place, nu-l schimb. Am pierdut un pariu, dar nu-mi pare rău. Era nevoie, mare nevoie de-o gură de oxigen după otrava împrăştiată de guvernarea toxică a PSD.