Ministerul Agriculturii colcăie de poeţi. A fost celebrul domn nea Petrică, zis „d’aia”, care a nemurit oaia românească şi-a omorât cormoranii hoţi de peşte în texte antologice. Ca un făcut, următorul nene ministru, Florin Barbu, sare şi el cu poezele: „Îmi doresc ca fiecare copil să aibă pe masă nu jumătate de cozonac, ci doi cozonaci”.

Cum traducem noi acest eseu poetic modest? Simplu: mai bine sănătos şi îndestulat decât bolnav şi sărac... Carevasăzică, dl. ministru Barbu rosteşte gratuităţi ca să dea plusvaloare iniţiativei guvernului de a lungi lista cu produse cu preţ redus la rafturile magazinelor. Că aia de funcţionează acum ne-a umplut de respect, oameni ne facem cu câţiva lei economisiţi la un coş de cumpărături de proastă calitate, pentru că doar asemenea produse beneficiază de mărinimia impusă de guvern comercianţilor şi producătorilor.

Mi-aş dori să ştiu, stimate d-le ministru, dacă aveţi habar câţi copii din familii sărace se duc la şcoală pentru amărâtul corn şi-un măr, sau nişte lapte, alimente care pentru mulţi sunt singura masă până seara, când le pun părinţii o tocană de cartofi pe masă. Copiii, oamenii aceia n-au o pâine, iar dvs. le oferiţi promisiunea cinică şi naivă a doi cozonaci de Crăciun şi Paşti?!

Daţi-le mai bine un kil de parizer, că le foloseşte mai mult decât cozonacul ministerial. Doar că şi parizerul, care era odată un produs la îndemâna tuturor, s-a transformat în ceva fals, fără gust, cu miros şi conţinut nesigur. Ăla care se poate mânca fără să-ţi fie teamă costă cam cât cozonacii d-lui ministru, aşa că...

Dar cozonacul d-lui ministru ne aduce aminte de Revoluţia franceză şi de Maria Antoaneta, regina pe seama căreia s-a pus celebra butadă referitoare la copiii şi oamenii înfometaţi care manifestau pe străzile Parisului cerând pâine: „N-au pâine? Să mănânce cozonac!”.

La noi e cam la fel, doar că încă nu-i revoluţie: copiii n-au bani de-o felie de pâine cu marmeladă (nici asta nu mai există...) la şcoală, iar dl. ministru le spune „poftă bună” la doi iluzorii cozonaci. Cinici, naivi şi rupţi de realitate miniştrii guvernului nostru...

Altfel, desigur, prima grijă a acestui guvern este bunăstarea şi sănătatea poporului. Motiv pentru care: * s-au ieftinit cu câţiva bani nişte produse alimentare anoste * dar s-a umblat şi la tăierea unei sume de 740 de milioane de lei bani europeni destinaţi construcţiei sau modernizării unor spitale * şi se va mai umbla la creşteri de taxe, impozite şi accize pentru că, nu-i aşa, preţul „cozonacului” trebuie să fie suportat de cineva, şi sigur nu membrii guvernului ori alţi demnitari vor fi plătitorii.

Şi-uite-aşa ajungem de la cormoranii şi oaia d-lui ministru nea Petrică la cozonacul d-lui ministru Barbu. Plini de bărbi miniştrii-poeţi ai falimentarei agriculturi româneşti...