Inculparea foştilor şi actualilor „tovarăşi” de suferinţă revoluţionară Iliescu-Voiculescu-Rus în procesul Revoluţiei române răscoleşte imagini şi amintiri. Ne ajută câteva televiziuni încă libere, care nu i-au transformat pe Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă în „victime” ale represiunii procurorilor regimurilor opresive Băsescu-Iohannis. Celelalte, alea ocupate de fanii torţionarului cinstit şi cei ai fugarului inocent, trăiesc pe altă lume şi în altă realitate, n-au treabă cu România europeană a anilor 2020.

Văd zilele Revoluţiei mult mai calm acum, dar cu o durere în creştere continuă. Am în minte o lozincă mare, ţinută în marş prin Capitală de doi tineri până-n 30 de ani, pe care scrie: „Copiii noştri vor fi liberi”. Tinerii aceia au  acum spre 60 de ani. Sunt oare mulţumiţi de libertatea câştigată pentru ei şi copiii lor? Au crezut că Revoluţia s-a terminat în 1989 şi-au încetat să mai lupte? Sau îngroaşă „caravana” românilor plecaţi să muncească în străinătate pentru că ţara lor nu le oferă nimic din ce-au visat să aibă?!

La toate întrebările astea răspunsurile pot fi şi „da”, şi „nu”. Cei mai mulţi, însă, vor spune că libertatea de după Revoluţie nu arată aşa cum şi-au imaginat. Nu au murit 1.000 de oameni, n-au umplut spitalele mii de răniţi pentru ca nişte urmaşi nedemni ai FSN-ului lui Ion Iliescu să încerce izolarea României în Europa, scoaterea ei de pe orbita Uniunii Europene, revenirea la dictatul bunului plac majoritar doar pentru a salva nişte politicieni hoţi şi corupţi de condamnări în Justiţie. Acestea au rămas „ţelurile” unora care plâng cu lacrimi de crocodil în aceste zile pe mormintele eroilor Revoluţiei. Ce blasfemie, ce ticăloşie! Cum să-ţi vezi lumea întoarsă pe dos, cum să-i vezi pe urmaşii politici ai lui „Ilici” Iliescu condamnând foşti tineri procurori comunişti, astăzi maturi cu opinii incomode, în numele „moralei” şi să nu te-apuce greaţa de regimul discreţionar-duplicitar care te-nconjoară?!

Dar iată că, aproape neverosimil, un studiu comandat de Guvernul Dăncilă pentru preşedinţia Consiliului UE ne ajută să înţelegem ce libertate au obţinut copiii noştri după Revoluţie. E vorba de un studiu despre migraţia masivă a populaţiei calificate din Estul Europei spre alte ţări. Un studiu care trage un semnal de alarmă care, din păcate, nu va fi auzit niciodată de urechile surde ale guvernanţilor şi parlamentarilor Puterii din ţară. Un studiu corect, echilibrat, care ne spune că nu salariile mari opresc exodul de creiere, inimi şi braţe din România, ci calitatea instituţiilor, infrastructura, nivelul de trai, încrederea în alegeri libere, respectul autorităţilor faţă de cetăţean, oportunităţile oferite pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Aşa cum bănuiam şi noi, nu contează doar banii.

Ce să priceapă premierul Dăncilă din „varza” asta oferită de Centrul de Studii Politice Europene?! Ea n-are în birou harta Europei, ci poze cu Dragnea.  Iar un popândău narcisist cu freză şmecheră ajuns ministru de Finanţe se laudă în faţa Uniunii Europene cu un „pachet agresiv” de măsuri prin care românii plecaţi din ţară să fie obligaţi să se-ntoarcă pe la casele lor. Un „pachet agresiv” care să alunge şi ultima libertate rămasă românilor (că despre cea cu alegeri libere şi corecte nu ştim cum va fi ea răstălmăcită de „gargameii” PSD): libertatea de a părăsi o Românie care nu îi mai vrea.

Da, „copiii noştri au fost liberi” să-şi ia lumea-n cap, să emigreze în masă. E importantă libertatea asta, doar că nu ştim dacă ea va mai funcţiona sub regimul autocrat pregătit acum de Dragnea şi Tăriceanu pe model naţionalist. Citesc tot soiul de lozinci electorale: „România merită mai mult”, „România în primul rând” şi altele cu aceeaşi tentă. Ne fixăm într-un naţionalism păgubos la nici 30 de ani de când ne-am eliberat de „cel mai iubit” dintre naţionaliştii ţării, Nicolae Ceauşescu. Nu facem ce trebuie ca să-i aducem în ţară pe inginerii, medicii, profesorii, specialiştii de care avem atâta nevoie. Nu facem autostrăzi, spitale, şcoli, nu le oferim respect şi încredere. Îi dăm înainte cu lozinci populiste stupide, politici agresive şi politicieni analfabeţi.

Da, uite cât de simplu se închid 30 de ani de istorie a capitalismului fesenist de cumetrie: copiii noştri au fost liberi să plece! Ca să-i aducem înapoi e nevoie de-o Revoluţie la vot, cu acelaşi mesaj dar cu alte mijloace: copiii noştri vor fi liberi! Liberi să se întoarcă într-o ţară care-i vrea, care-i respectă, care-i iubeşte. O Românie în care tinerii nu vor mai scrie pe ziduri: „Vom muri şi vom fi liberi”. O Românie care nu va mai fi „îngropată de netoţi” – ca s-o citez pe sora „seniorului”, d-na Rodica Coposu.