Ca să fii premier în România nu trebuie să ştii carte, să fii inteligent sau, Doamne fereşte!, deştept şi cu bun simţ. Aşa ceva nu există la politicienii noştri de la Putere. O demonstrează în fiecare zi actualul premier, Viorica Dăncilă. M-aş fi resemnat cu tabloul blond-inexpresiv dacă prostia n-ar fi completată strident de ticăloşie şi nesimţire. De ce spun asta? Dintr-o mie de motive, pe care sigur le ştiţi, la care azi se mai adaugă unul: Codul administrativ clocit de premier în cârdăşie cu baronii locali.

Poţi ignora, poţi trece peste „detaliile” tehnice ale înfeudării judeţelor cu baroni analfabeţi de la PSD şi chiar PNL? Poţi trece peste pensiile speciale ale primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor CJ, văzute de liderii PSD ca o „reparaţie” pentru condiţiile înfiorătoare de muncă pe care au fost nevoiţi să le suporte în trecutul apropiat pentru binele obştii?! Poţi trece peste „delegarea de autoritate” care îl scuteşte pe primar de orice răspundere, reducându-l la valoarea de trist simbol al neputinţei şi obedienţei faţă de Guvern?! Să zicem că unul cu o bilă (fiere) mai sănătoasă decât a mea ar putea să ignore, să treacă, să nu pună la suflet. Dar cum să treci peste ticăloşia unui premier subordonat nu serviciilor secrete – asta-i o prostie lansată de propaganda roşie, ce serviciu care se respectă şi-ar complica viaţa cu un asemenea „model”?! –, ci chiar baronilor locali şi centrali care o întorc cu cheiţa înaintea fiecărei şedinţe de guvern, dictându-i texte care distrug orice urmă de omenie, de bun simţ, de responsabilitate?! După ce-a intrat Dragnea la puşcărie a ieşit madam premier şi s-a gudurat în faţa camerelor: „N-am fost eu până acum”. Să înţelegem că abia acum vă daţi, voi toţi care aţi scăpat de Diavol, adevărata măsură a prostiei şi ticăloşiei?!

Hai s-ajung şi la subiect, că mă ia valul de căldură: ne-au băgat pe gât Codul administrativ prin OUG, i-au făcut fericiţi pe primari şi ceilalţi baroni locali cu pensii speciale, dar ce-au avut, frate, cu elevii? Adică ai bani să dai lefuri uriaşe şi pensii nemeritate celor care se laudă mereu că n-au alt scop decât bunăstarea oamenilor, dar nu-i „împovărezi” pe aceşti baroni cu cheltuielile aferente transportului şcolar pentru elevi?! Îi obligi pe amărâţii care abia găsesc bani de cărţi şi caiete, de haine nu mai vorbesc, să nu se mai ducă la şcoală pentru că n-au bani să plătească biletul pe autobuz-microbuz-ce-o-fi-el?! Adică ai bani pentru a da unuia două pensii speciale (una de primar vreme de „n” mandate, alta de parlamentar, ştiu o mulţime de învârtiţi de-ăştia), dar nu găseşti bani pentru a suporta transportul copiilor de-acasă până la şcoală şi înapoi?! Asta ca să nu mai amintesc de copiii instituţionalizaţi, de care madam Dăncilă face atâta caz dar care trăiesc în condiţii foarte proaste, de mizeria din şcolile rurale, de lipsa unui viitor pe măsura inteligenţei din dotare pentru elevii din ţară. În ce Românie trăim noi şi în ce Românie trăiesc feudalii de la guvernare?

Pe bună dreptate, Federaţia Elevilor din România protestează într-un comunicat trimis autorităţilor şi Mass Mediei: „...Dorim să tragem un semnal de alarmă asupra lipsei totale de atenţie a Guvernului faţă de educaţia din România, acesta preferând să trateze baronii locali ai partidului cu mai multă atenţie decât pe elevii acestei ţări (...) Ca urmare a deciziei de astăzi, coaliţia baronilor locali şi a conducerii Guvernului trimite zeci de mii de elevi din clasele şcolilor sau ale liceelor acasă”.

Ca să fiu bine înţeles: nu mai sunt deloc sigur că la miniştrii acestui guvern prostia e pe primul loc. Am din ce în ce mai mult senzaţia că prostia e întrecută de ticăloşie şi lipsă de bun simţ comun. Din păcate, astea vin din străfunduri, din interior, din educaţia de-acasă şi de mai târziu, de la „profesorii” de politică cu gene feseniste. Prin urmare, ei nu se pot schimba, trebuie să-i schimbăm noi. Nu prin revoluţie, că nu mai putem, ci prin mijloace paşnice. A fost creat un precedent: alegerile din 26 mai. Poate că ne va ajunge până la viitoarele runde ale meciului decisiv cu incompetenţa, prostia şi nesimţirea celor care ar fi avut obligaţia să anunţe „cod roşu” de ticăloşie la guvern.