Alegeţi dvs. din cele trei ipostaze pe cea convenabilă. Păi nu-i mai bine să stai la o cafea decât să te-ntorci cu palma-n fund de la nişte negocieri pe care ştiai că nu le poţi controla?! Şi nu-i mai bine să fii victorios decât să stai, singur, la o cafea?!

Ce avem: o destabilizare forţată a României. Nu cred nici măcar o secundă într-un proiect major, de lungă durată, al actualei „coaliţii” care se pregăteşte să guverneze România. E drept, ţara trebuie să fie guvernată. Dar nu oricum; intrăm într-un proiect pe care societatea românească nu l-a vrut.

Nu vor fi manifestaţii, demonstraţii, proteste. Românii sunt plictisiţi şi derutaţi, şi-au pierdut forţa de a ieşi în stradă. Nici nu ştiu dacă ar avea rost, dată fiind situaţia pandemică în care ne aflăm, iarna, grija faţă de propria noastră minte şi propriul nostru trup.

Probabil pe asta se bazează şi înţelepţii noului USL, sprijinit de o Uniune culturală care consimte din toată inima la de-suveranizarea României în Transilvania – o poveste geo-politică pe care Bucureştiul nu a fost, nu este şi, probabil, nici nu va fi vreodată pregătit să o gestioneze. Un dezastru pentru Klaus Iohannis, preşedintele care ne avertiza, cu mai puţin de doi ani în urmă, că PeeSeeDee vrea să vândă ţara ungurilor... Motiv suficient ca să-i împreuneze, acum, la guvernare.

Sunt foarte puţine lucruri pe care le poţi pricepe, logic, în devălmăşia creată de noua „feudă” politică. Singurătatea lui Cîţu la o cafea în centrul vechi al Capitalei ţi se pare normală. Ce nu e normal e că acelaşi fricos nătâng mai este încă preşedintele unui partid care nu mai dă doi bani pe el. „Palma-n fund” cu care se întorc liberalii de la negocierile cu PSD le-ar da dreptul să protesteze în interiorul partidului, să scape de piatra de moară care a devenit Florin Cîţu. Se va întâmpla?! N-aş prea crede.

Pe de altă parte, „victorioşii” din PSD au de făcut, în sfârşit, dovada valorii europene pe care au trâmbiţat-o în scurta „epocă” post Dragnea, în care n-au fost parte a guvernării. Atât de scurtă, încât e greu să crezi că lupul a apucat să-şi schimbe mai mult decât părul... Treabă complicată, care s-ar putea să ne arate un nou PSD, ceea ce ar fi miraculos de-a dreptul. Sau, dimpotrivă, ne va arăta acelaşi PSD învechit în moravuri şi năravuri corupte, nepotisme, învârteli, minciuni oficiale desprinse din recuzita „socialismului cu faţă umană” propovăduit de mentorul Ion Iliescu. E o şansă pentru ei, dar e şi o şansă pentru România ca PSD să fie altceva decât a demonstrat că poate fi în aceşti 31 de ani post Revoluţie.

PNL-ul se va rupe, asta ne-o spune clar şi răspicat Ludovic Orban. Dacă infamul Cîţu şi-ar da seama ce dezastru a creat în partid împreună cu cei care l-au susţinut contra-cost, ar demisiona, liniştind, cumva, apele. Nu o va face, pentru că el îşi consumă singurătatea şi frica la o cafea pe bulevard. Nu stă să asiste la nişte negocieri inutile, perdante din start pentru liberali, în care autoritatea preşedintelui PNL nu se poate restabili nici cu portavocea proaspătului ministru Florin Roman, cea mai vocală, mai certăreaţă şi mai suficientă „gardă de corp” a fostului premier.

Aşa încât dezastrul va continua: PNL-ul Orban, oricum se va numi el, va depăşi curând PNL-ul Cîţu, care nu va reuşi să reducă efectele electorale ale impactului nimicitor produs asupra alegătorilor de „frăţia” încă neexplicată, ilogică şi neproductivă Iohannis-Cîţu. Urmarea imediată: vom avea, practic, o guvernare PSD, asistată „din umbră” de câţiva miniştri liberali rebegiţi, neputincioşi, cerşind îndurarea majoritarilor din Parlament. Urmarea pe termen lung: distrugerea PNL-ului girat de Cîţu-Iohannis-Boc-Flutur-Roman şi alţii ca ei, nişte siniştri care au dinamitat o construcţie liberală oricum fragilă.

Asta avem în politica românească şi nu cred să fie multă lume fericită privind mulţumirea de sine a cuplului Ciolacu-Kelemen. Dacă e să-l crezi pe preşedintele României de-acum nici doi ani, ce nu trebuia să se-ntâmple sub stăpânirea Iohannis chiar se-ntâmplă! Ghinion...