Superpesedistul Vasile Dâncu l-a dat în vileag pe premierul liberal Florin Cîţu drept „agent electoral” sub acoperire pentru PSD. Omul ştie ceva ce ştim toţi cei interesaţi: nu există lucrătură mai eficientă pentru revenirea PSD în prim-planul politicii decât prostia, trufia şi inconştienţa unui premier care se ceartă ca la uşa cortului cu partidele împreună cu care guvernează, cu societatea civilă, cu presa, chiar şi cu şeful lui de partid. În această fericită situaţie, social-democraţii nu au altceva de făcut decât să-l sprijine din umbră pe Cîţu, aşteptând să-şi rupă gâtul odată cu PNL-ul iubit.

Lucru care nu va întârzia să se producă indiferent de rezultatul alegerilor liberale de peste câteva zile. Dispariţia lui Cîţu sau a lui Orban nu va fi o tragedie naţională. În schimb, un PNL care va ajunge la 15% în preferinţele electoratului va fi o dramă politică într-o ţară în care alternativa este reprezentată de un partid fără nicio legătură cu social-democraţia modernă, dar având strânse relaţii cu corupţia, nepotismul, antieuropenismul şi nostalgia vremurilor în care „tătucul” hotăra ce-i bine, ce-i rău, cui îi e bine şi cui trebuie să-i fie rău.

Celălalt „agent electoral” al PSD este un alt inconştient, preşedintele Klaus Iohannis. Spun „inconştient” pentru că el chiar nu-şi doreşte să promoveze pesedismul, dar o face fără să-şi dea seama. Foarte bine că s-a dus la inaugurarea unui teren de golf, poate că-i place să se joace plimbându-se cu maşinuţa electrică, dar să răspundă invitaţiei de a participa la deschiderea anului şcolar la prima şcoală „smart” din mediul rural, la Ciugud, n-a binevoit...

Acolo, la Ciugud, ar fi putut să spună ceva deştept, de pildă să-i încurajeze pe elevii şi părinţii speriaţi de perspectiva şcolii on-line din motive de Covid, ori să-i roage frumos pe profesori şi învăţători să se vaccineze, ori să mângâie pe creştet un copil care-l priveşte ca pe o icoană.

N-a făcut-o, dar a găsit timp pentru golf. Şi n-a tăcut, cum face el de multe ori când vrea să pară deştept şi nu e decât distant. A zis ceva care s-a viralizat rapid: să mergem la golf cu toţii, e un sport comod, sănătos şi la îndemâna oricui.

Nu insist, am mai abordat subiectul, dar e îngrijorător cât de departe de realitate poate fi preşedintele Iohannis. Culmea este că acest calm contrafăcut nu inspiră pe nimeni, nu linişteşte pe nimeni, nu ocroteşte în niciun fel naţiunea speriată de scumpiri, de tulpine Covid, de birocraţie, de interminabile certuri politice.     

Aşa încât, cu aceşti doi (chiar trei dacă-l punem şi pe Ludovic Orban) agenţi electorali liberali acoperiţi, pesediştii nu mai au mare lucru de făcut ca să câştige cu un scor zdrobitor viitoarele alegeri. Răul cel mare nu mai este PSD, iată că neputinţa şi inconştienţa liberalilor şi useriştilor au lucrat cu spor pentru a schimba paradigma. „Răul cel mare” devin, încet dar sigur, cele două partide-pilon ale coaliţiei de dreapta, asistate ca la teatru de un UDMR care participă, dar nu se bagă...

Am sperat, am tot sperat să le vină mintea la cap, probabil că asta fac toţi cei pentru care guvernarea coaliţiei de dreapta era, cu nici doi ani în urmă, singura soluţie pentru o Românie „normală”. Numai că, iată, normalul din toamna lui 2021 ne duce din nou cu gândul la Viorica Dăncilă. Iar când ajungi să-i compari pe Cîţu cu Dăncilă, pe Florin Roman cu Eugen Nicolicea şi pe Dan Barna cu George Simion fără să mai fii atât de sigur că PSD-AUR este o alianţă nefrecventabilă, atunci treaba devine extrem de complicată pentru milioanele de alegători care şi-au pus speranţele în PNL şi USR-PLUS.

Ce mai e de făcut? Nu ştiu, mi-e teamă că ireparabilul s-a produs. Lumea e scârbită şi sătulă de politicieni proşti, analfabeţi, farisei, mincinoşi şi trufaşi, aşa cum e sătulă şi de hoţii, corupţii, analfabeţii şi proştii care au guvernat înaintea liberalilor. Prevăd, aşadar, un absenteism masiv atunci când va fi să alegem parlamentari, primari sau preşedinte. Un absenteism care va înroşi, din nou, harta politică a unei Românii pesediste.