Păi cum să trăieşti, frate, fără referendum pentru familia tradiţională?! Nu poţi, pe bune, te simţi sărac, şi mai sărac, foarte sărac, nu mai ştii să răspunzi la o întrebare simplă: eşti, sau nu eşti heterosexual? Referendumul te-nvaţă: nu eşti, e o ruşine să fii hetero. Dar homo? Aia e o şi mai mare ruşine, doar să auzi „homo“ şi te gândeşti la săracul ţăran român pus în faţa unei întrebări esenţiale pentru porcii sănătoşi din curtea lui: să-i taie, ori să-i lase până la Crăciun cu rugăciuni la Prea Curata să nu vie pesta peste ei?!

Pentru că asta-i preocuparea esenţială a ţăranului român la această oră: salvarea porcului. De referendum nici nu-i pasă, nici nu ştie cum să răspundă la dificila şi încuietoarea întrebare promisă de Liviu Dragnea: eşti de acord să respecţi nu ştiu care lege? Ceva mai întunecat nu se putea găsi, dar e cu schepsis, când omul nu ştie ce să răspundă pentru că nu înţelege chestiunea zice „da“, c-aşa-i frumos dacă tot s-au cheltuit 40 de milioane de dolari pentru cârpeala aia de referendum nesupravegheat informativ ca să poată fura tradiţionalii câte voturi au nevoie. Să nu calculăm câte şcoli şi grădiniţe se puteau construi cu banii ăştia că n-are rost, nu mai avem nevoie de şcoli şi grădiniţe pentru că nu mai sunt copii care să le ocupe. Am rezolvat şi problema asta.

Referendumul e bun, e momentul să ştim cum stăm şi cât ne mai ajută neuronii capului. Ţaţa Leana şi badea Ion nu ştiu ce-i aia heterosexual, dar au auzit că „homo“ nu-i bine, nu-i sănătos, în poziţia crăcită-n pat ai voie doar cu al tău, nu şi cu a ta... Complicat, abia aştept să văd cum nu se-adună aproape 6 milioane de sărmani duşi cu BOR-ul de partidele care n-au aflat unde trebuie să ducă România, spre Est sau spre Vest, dar ştiu sigur că familia tradiţională e musai formată de un bărbat şi o femeie. Dacă ai rămas singură cu pruncu-ţi, s-a terminat, nu poţi fi o familie.

Adevărată iubire şi milă creştinească, adevărat suflet ortodox tradiţional. N-am învăţat la şcoală, nici la locul de muncă de unde vine şi unde se duce familia românească tradiţională, una peste care au trecut veacuri de daci burebistizaţi, soldaţi romani, popoare migratoare gen goţi, vizigoţi, tătari, mongoli, apoi civilizaţii turci, greci, slavi, albanezi, unguri... Oho-ho-ho, gena noastră e greu de definit, e o filozofie întreagă, mai bine-mi pun altă întrebare: oare cum gândeşte Tăriceanu familia tradiţională? Că nu l-am prea auzit pe subiectul ăsta. Oare, de pildă, la a câta nevastă se opreşte tradiţia şi când începe integrarea noastră în Europa post-sclavagistă? Că două-trei neveste e aproape normal, toţi mai greşim, dar cinci?! Campionule, mai că te-aş invidia dacă n-ar trebui să te văd şi din spate... Dar Liviu, adică domnu’ Dragnea, el ce crede? Câte bătăi trebuie să-i administrezi femeii tradiţionale ca să se cheme că eşti în legalitatea cerută de referendum?!

   Mi-e imposibil să vorbesc serios despre subiectul ăsta. Dac-aş putea fi sobru, aş zice că homosexualismul este o boală care nu se lecuieşte prin referendum politico-bisericesc. Te naşti aşa, n-ai suficiente instrumente ca să controlezi boala asta. Nici creierul tău, nici mlaştina puritan-bigotă în care ne scăldăm nu ţi le oferă. Şi aici se cam termină doza mea de sobrietate, pentru că mi-l amintesc pe deşteptul alegător român de clasă medie, intervievat la radio de Moise Guran: „Vă duceţi la referendum, domnule?“. „Da, zice domnul, obligatoriu mă duc“. „Bine, deci sunteţi heterosexual...“. „Doamne fereşte, domnu’ Moise, sunt om serios, am acasă o soţie şi doi copii, ferească Sfântu’“.

O mostră din ce pricepe românul mediu în materie de sex, religie, homo şi heterosexualism. Ţara arde şi moşului politic Dragnea îi arde de familia tradiţională românească, ruptă-n paişpe de dispreţul suveran al tuturor guvernelor PSD care-au stăpânit ţara asta după Revoluţie, familie risipită în cele patru zări şi adunată cu făraşul de jandarmi bătăuşi în Piaţa Victoriei. „Vino la vot, altfel doi bărbaţi vor putea înfia copilul tău“ – scrie mare şi apăsat pe un uriaş panou publicitar în Timişoara. Din puţul gândirii unui referendum pe care şi l-au dorit vreo 3 milioane de români, cum să nu te-apuce râsu’-plânsu’?!

Ce urâţi la suflet, ce proşti, ce răi şi caraghioşi suntem!