Unii ştiu pe cine vor trimite în Parlamentul European. AUR, de pildă, şi-a cam întocmit lista. E împănată cu umpluturi de „mare succes” actoricesc gen Mugur Mihăescu, Ramona Bădescu şi alte personaje de comedie tristă. Menirea lor e să ia faţa electoratului naiv, în spate stau „adevăratele valori”...

Alte partide, mult mai versate în campanii electorale, tac. Îi poţi ghici pe candidaţii de la Europarlamentarele din iunie anul viitor doar uitându-te atent la televizor. Când vei vedea vreun pesedist, vreun liberal ori vreun userist bătându-se patriotic cu pumnii în piept, înjurând şi atacându-şi partenerii de dezbateri din platou, atunci poţi fi sigur că acel războinic se bate pentru un loc fruntaş pe listele partidului.

Deocamdată, ce putem constata e disponibilitatea AUR pentru mediocrităţi cu ştaif, pentru notorietate fără valoare. Tot soiul de naţionalişti-suveranişti-antieuropeni-conspiraţionişti de doi bani inundă listele acestui partid. M-a frapat „conspiraţia” vehiculată de un avocat român cu studii în America, Peter Costea, conform căreia Occidentul şi SUA nu vor să lase Ucraina să câştige războiul cu Rusia... Ceva adevăr ar putea fi aici dacă conspiraţionistul ar fi vorbit despre Trump şi republicanii lui, care se opun în Congresul SUA acordării unui ajutor de 40 de miliarde de dolari Ucrainei. Jocurile politice în Congresul american sunt de notorietate, dar ele nu sunt opera preşedintelui în funcţie, ci a prietenilor lui Putin din tabăra republicană supusă fostului preşedinte Trump.

Aşadar, tot ce ştim este că nişte antieuropeni suveranişti de la AUR vor să ajungă în Parlamentul european pe care nu dau doi bani. E greu de înţeles de ce îşi trimit ei acolo „oamenii de valoare”. La ce bun dacă tot nu crezi şi tot nu vrei să accepţi că Uniunea Europeană e o construcţie bună pentru România? Doar ca să sapi la rădăcinile unei construcţii europene care, imperfectă cum e, este dispusă să ofere României zeci de miliarde de euro în schimbul unor reforme absolut necesare progresului şi bunăstării românilor?

De partea cealaltă, cum spuneam, tăcere adâncă. Se bănuiesc nişte nume, nişte Bode, Câmpeanu, Turcan şi alţii ca ei, adică aceiaşi, mereu aceiaşi oameni de care românii s-au săturat şi să-i audă, dară-mi-te să-i voteze – drept pentru care se poate bănui că votanţii PNL-USR vor sta liniştiţi la casele lor, lăsându-i să voteze pe adepţii disciplinaţi ai PSD, AUR şi SOS.

Ar fi nemaipomenit să constatăm că partidele noastre îmbătrânite se înnoiesc, îşi caută sprijin în alte segmente ale electoratului, îmbrăţişează alt discurs şi alte obiceiuri politice. Dar mi-e teamă că nu se va întâmpla deloc aşa, pentru că asta ar însemna o reformă dureroasă, de neacceptat pentru baronii şi baronaşii acestor partide.    

În concluzie: pe fondul deplasării spre extrema dreaptă a preferinţelor unei bune părţi a electoratului sătul de guvernările partidelor clasice, AUR are toate şansele să obţină un scor peste aşteptări la alegerile pentru Parlamentul European. Aşa că s-ar putea să ne mai facem o dată de râs în bunul stil românesc, de data asta cu Garcea şi Ramona italianca, plus Terheş daco-românul, Costea conspiraţionistul sau Piperea antivaccinistul.

Speranţa – dacă speranţă se poate chema asta... – s-ar putea să vină tot de la nişte ruso-fili antieuropeni, mai exact de la partidul SOS, care înseamnă Partidul Şoşoacă. Şoşocii ar avea în sondaje şanse să intre în Parlamentul European canibalizând AUR, adică aceste două partide extremiste se vor gâtui reciproc reducând puţin scorul. Habar n-am dacă asta ar fi de natură să bucure pe cineva, dar e posibil să se-ntâmple pe fondul scăderii dramatice a opţiunilor pentru candidaţii PNL-USR, care par luaţi prin surprindere de bătăliile pe patru fronturi din anul electoral 2024.