Nici să te bucuri nu mai poţi! I-am tot cântat prohodul lui Tudorel „Gargamel” Toader şi-acum, parcă văd, o să ne pară rău după el. Nu pentru că ar reprezenta vreo valoare profesională, etică sau morală „slugărelul” PSD garantat de Tăriceanu, ci pentru că în spatele lui, la rând, stau Nicolicea şi Iordache. În comparaţie cu ăştia, Tudorel pare să fie un flăcău tomnatic nedus la femei când trebuia... Nevinovat, adică.

Jocurile sunt ample. În căutarea salvării de puşcărie, Dragnea îl şantajează pe Tăriceanu, ţinând „scrisoarea pierdută” încuiată în biroul personal. Ameninţarea e clară: nu-l schimbi pe Toader, nu votezi tot ce vrea PSD, te dăm pe mâna DNA, să te judece – există o cerere de aprobare a urmăririi penale pentru Tăriceanu blocată la Senat. Singurul lucru bun în ecuaţia asta e că procurorii DNA încă mai inspiră teamă. Încă.

Ce vrea Dragnea ştim toţi, sau aproape toţi. Vrea un haos total în Justiţie, vrea condamnarea protocoalelor, vrea contestarea completurilor de cinci judecători, vrea anularea rezultatelor a 10 ani de luptă împotriva corupţiei pe care au dus-o nu doar procurorii şi judecătorii, ci 80% din populaţia activă a României. La această oră, Guvernul Dăncilă, Ministerul de Interne, serviciile de informaţii, instituţiile subordonate Guvernului nu mai au nicio treabă cu anticorupţia, lupta lor se duce pe alte planuri: salvarea infractorilor politici, în frunte cu Dragnea-Tăriceanu, subordonarea Justiţiei şi revizuirea sentinţelor, anularea şi condamnarea unor protocoale de colaborare fireşti între instituţiile statului, în urma cărora au fost arestaţi şi condamnaţi mulţi capi ai lumii politice mafiote.

Nu mai contează Uniunea Europeană, Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia, GRECO, alte şi alte structuri europene care ne roagă să ne băgăm minţile-n cap, c-am apucat-o pe-un drum înfundat. Nu mai contează decât orgoliul nemăsurat al „tovarăşului” lider suprem şi salvarea găştii lui penale.

Nu e nicio exagerare, România a ajuns la discreţia unor analfabeţi şi corupţi. Pentru că nu doar de Dragnea, Dăncilă şi Tăriceanu e vorba aici, nu e ca şi cum dacă l-ar da jos pe Dragnea PSD s-ar curăţa de toate păcatele! E mult mai nasol, e lucru’ dracului aici, mă uit în jurul celor trei lideri şi ce văd mă înspăimântă! E groasă rău, ca să se facă bine într-o perioadă de timp rezonabilă, adică vreo 10 ani, România ar trebui să desfiinţeze partidul năşit de Ion Iliescu şi să se despartă de excrescenţele ivite din el în decursul a 30 de ani de zile. Lucru imposibil într-o democraţie, pentru că mai rău decât a trăi cu frica de-un partid corupt şi nereformat e să trăieşti bucuros că l-ai interzis. Nu poţi interzice un partid românesc decât dacă e pe faţă împotriva naţiunii române. PSD are şi la această oră o susţinere aproape majoritară, cine să-l trimită la groapa istoriei?! N-a sosit momentul, poporul mai trebuie să sufere, PSD-ul de azi este creaţia unor generaţii de români verzi, patrioţi şi nesupuşi decât „jugului” telenovelelor turceşti, indiene şi mexicane. Încă n-am scăpat de generaţiile astea şi am din ce în ce mai mult senzaţia că nici n-o să scăpăm vreodată, oricât de deştepţi şi de europeni ne dăm...

Da, n-am învăţat mai nimic din istoria veche şi foarte puţin din cea recentă. Suntem la discreţia unor „maimuţoi” care şi-au creat un „stat paralel” minoritar bazat pe indiferenţa, orgoliul şi prostia majorităţii. Noi, covăsnenii, înţelegem foarte bine care-i treaba cu minoritarii şi majoritarii, ce amestecaţi suntem şi ce urmări nenorocite are somnul îndelungat al naţiunii.

Ca să punem punct şi s-o luăm de la capăt, pentru că asta-i singura soluţie, e nevoie de patru runde de alegeri în doi ani. Adică de patru voturi majoritare ale „României deştepte”, care să ne ofere o firavă speranţă în ceva ce n-a mai cunoscut România de aproape 100 de ani: normalitate, bun simţ, inteligenţă, patriotism luminat.