Nu poţi zice în direct la TV „ba pe-a mă-tii, boule!”, demnitarii statului trebuie să fie eleganţi, chiar dacă ei sunt creatorii acestui limbaj politic de mahala care umple zilnic Media. Vin în faţa ziariştilor şi nu le crapă obrazul gros, au un tupeu nemaipomenit, ştiu că cea mai bună apărare e atacul din postura de victimă, se vor găsi întotdeauna câţiva naivi care să-i creadă şi să-i compătimească, plus că e un semnal de forţă pentru partid. Acuzaţii sunt îngeraşi, cei care acuză sunt diavoli. „N-am făcut nimic, nu ştiu nimic, statul paralel acţionează, să dea ordin Iohannis să mă-mpuşte mâine...”. În capul şi exprimarea omului nr. 3 în stat, infractori penali şi fake sunt preşedintele, soţia lui, oamenii lui, procurorii lui, Kovesi a lui, ziariştii lui, toţi ăştia sunt fake... Toţi în afară de el şi şleahta lui de hoţi sunt fake, lor li se cuvine şi-un „boule!” gingaş, strecurat pe sub mustaţă jurnaliştilor incomozi, amintind izbitor de certurile şi înjurăturile din faţa blocului, ori de scuzele elevului prost prins că aruncă bileţele colegilor în timpul orei: „Ce-aveţi numai cu mine, tovarăşa, că şi boul de Klaus face la fel...”.

Ăştia sunt cei pe care vreo trei milioane de români i-au împuternicit să ne hotărască soarta vreme de patru ani lungi, chinuitori, frustranţi. Şi Liviu Dragnea, şi CP Tăriceanu sunt întotdeauna nevinovaţi, n-au nimic de ascuns, sunt victime inocente ale „paraleilor”, cu preşedintele Iohannis în frunte. Nu pot răspunde la întrebările bine ţintite ale unor jurnalişti încă liberi, o dau cotită, se burzuluiesc şi coboară discuţia în derizoriu: „Aveţi întrebări de procuror, domnule de la Digi 24”, zicea Dragnea într-o conferinţă de presă în care nu-şi dorea să vorbească decât despre „preşedintele fake, întors cu cheiţa” probabil de Uniunea Europeană, ori de d-na Carmen, despre care se cam aude că-l dirijează. Doar că, pentru a pune un pumn solid în gura presei ai nevoie de mult mai mult  creier decât posedă şmecherul cu hamster şi obiceiuri proaste de oportunist îmbogăţit peste noapte în Teleormanul bugetar.

Avem nevoie de altă clasă politică, PSD nu se poate reforma, e o iluzie că matricea primordială, Iliescu-FSN, poate fi schimbată în 30 de ani. Nu se poate, avem dovada acestei neputinţe în fiecare zi a vieţii noastre. Asaltul asupra Justiţiei nu încetează, dimpotrivă, se amplifică, sprijinit de Curtea Constituţională, de Parlament, de avocatul poporului, de Consiliul Naţional al Audiovizualului, de toate instituţiile care slujesc coaliţia guvernamentală.

Asistăm mai râzând, mai plângând, mai isterizându-ne la tot ce poate fi mai rău pentru România: decredibilizarea unor importante structuri de Putere – Parlament, Justiţie, Guvern. La această oră românii nu mai au deloc încredere în aceste structuri. La această oră Uniunea Europeană nu mai are cu cine comunica în Guvernul României, condus din umbră de doi oameni cu pronunţat discurs antieuropean – mă refer la Darius Vâlcov şi Liviu Dragnea. Premierul Dăncilă a fost îndemnată să umble teleleu prin ţări exotice pe banii noştri, să fie cât mai departe de opoziţia de-acasă. Şi dac-ar fi la Bucureşti, tot degeaba ar fi, nu înţelege nimic din ce i se-ntâmplă şi habar n-are ce-ar trebui să facă. Cine şi cum să vorbească cu ea?! I-a scris preşedintelui Comisiei Europene o scrisoare în care susţine că abuzul în serviciu e o „moştenire comunistă”, pe care, desigur, statul capitalist România doreşte s-o elimine; asta e ultima moştenire comunistă rămasă, normal s-o arunci pe fereastră... Bă, eşti nebun?! Aproape că rămâi mut în faţa unei asemenea aberaţii... E „întoarsă cu cheiţa” de Dragnea, cel care vede însă cheiţa înşurubată în dosul preşedintelui Iohannis. Păi cum altfel?!

„Ba pe-a mă-tii, boule!” este tipul de politică dâmboviţeană îmbrăţişat de oamenii nr. 2 şi 3 în statul român, al cărui premier este o persoană analfabetă funcţional. Cu asta ne vom confrunta în anii ce vin. Chiar dacă PSD va pierde alegerile europarlamentare, prezidenţiale şi parlamentare, chiar dacă Liviu Dragnea va intra la închisoare, nucleul dur al PSD se va păstra. Iar acest nucleu înseamnă „moştenirea comunistă” de care vorbea inconştientul premier Dăncilă. O moştenire căreia îi poţi spune, mult mai bine, „fesenistă”. Se potriveşte perfect cu tinerele cadre formate la şcoala politică a lui Iliescu, Cozmâncă, Hrebenciuc, Năstase et comp. Ce poţi face cu un PSD nereformat, dar ales de câteva milioane de oameni?! Nimic, pentru că PSD este o parte a României; te vezi în oglindă şi nu-ţi place, dar nici nu ştii ce să faci ca să ştergi imaginea stresantă. Nu înţelegi că partidele pot fi reformate doar dacă tu, alegătorul, eşti reformat.

Nu sunt, totuşi, total lipsit de speranţă. Îmi dau seama că n-ai cum să schimbi acum FSN-ul ajuns PSD, dar poţi ieşi la vot, poţi aduce oameni şi partide noi în politica românească. M-am uitat la cozile din SUA, la alegerile astea parţiale ale lor, am văzut foarte mulţi tineri şi, iată, prezenţa crescută la vot a tinerilor care au votat Partidul Democrat a schimbat raportul de forţe într-un Congres dominat până mai ieri de republicani. Uite că se poate, doar că e nevoie de implicare. Aşa a fost şi la noi, când l-am ales pe Iohannis. Nu-i neamţul exact ce ne-am dorit mulţi dintre noi, dar când mă gândesc cum ar fi arătat România cu Ponta preşedinte şi Dragnea premier (pentru că aşa ar fi fost fără Iohannis...), îmi dau seama ce bine, ce corect au votat românii în 2014, alegând răul cel mai mic. Şi ce aproape am fost de-un dezastru naţional cu urmări pentru încă 100 de ani...