A venit vremea să mărturisesc cinstit: sunt un bunic-şobolan, din specia atât de toxică şi dăunătoare remarcată de Conducătorul Iubit Liviu Dragnea, slăvit fie-i numele şi cât mai grabnică amintirea politică, în vecii vecilor Amin! Da, sunt unul dintre milioanele de bunici ascunşi în garsoniere, grote, canale şi beciuri, care nu îndrăznesc să iasă la suprafaţă de teama luminii orbitoare şi-a bunăstării emanate de Partidul Stat. Din timp în timp, bunicii-şobolani îşi fac curaj, îşi pun ochelari de cal şi se extrag din adâncurile insalubre, răzbind la lumina zilei, printre emanaţi. Culmea măgăriei, bunicii ăştia sunt ridiculizaţi pe reţelele de socializare de tineri, de chiar copiii şi nepoţii lor, care le cer să nu-i mai mintă şi să recunoască cinstit că ies din grote ca să se ducă la mitingul Partidului, să-l salveze pe Conducător, nu la unchiul Costel din Caracal. Nu-i frumos, ce v-aţi face voi fără bunicii ăştia care Stau Drepţi în faţa Partidului de dragul unei pensii mizere? E drept, mai minţim şi noi, dar sunt minciuni nevinovate.

Fără bunicii ăştia speriaţi de lumină, de adevăr, de schimbare, de pensiile mici, de nesiguranţa zilei şi lungimea nopţii, de singurătate, de şefii de la Partidul Conducător, fără ei ce v-aţi face voi, vitejilor?! Aţi vinde Ţara lui Soros şi multinaţionalelor, aşa cum l-aţi ales pe neamţul reformat în locul patriotului dâmboviţean pur sânge ortodox. Ruşine, noroc că mai suntem şi noi, să ieşim la proteste şi să vă amintim că nu ne trebuie procurori, judecători şi UE, ci pensii şi lefuri mărite de emanaţi. Acuma, serios vorbind, eu m-am dus la miting fără să ştiu pe cine trebuie să fluier. N-am avut lozincă anti Iohannis, nici n-am ştiut de ce se-adună oamenii acolo. Şi erau mulţi ca mine, ne-am dumirit greu. Şi nici n-am prea înţeles ce-a vrut să zică Prea Urmăritul Penal Dragnea, şeful nostru iubit, cu şobolanii, adică n-am priceput de ce-i aşa supărat pe ei, suntem o ţară de şobolani?! Că mie mi-a scris feciorul din Italia şi mi-a spus că-s un şobolan mincinos, c-am zis că mă duc la Caracal şi m-am dus la miting în Piaţa Victoriei, m-a văzut la televizor. Păi, cu ce sunt eu vinovat, Dinule?! M-am dus să văd care-i treaba, să iau puţin aer curat! Nu i-am spus nici măcar mamei tale unde plec, că m-ar fi bătut la cap să am grijă ce fac.

Eu înţeleg mai greu unele lucruri, dar nu mi-e ruşine s-o spun, semăn cu preşedintele Iohannis. Deci eu nu pricep: când sunt, de fapt, şobolan? Când mă duc în Piaţă să-mi dau seama ce-i cu statul paralel, când nu mă duc la unchiul Costel la Caracal, ori când stau cu cei doi copii ai tăi, băiete?! Sau când mă duc pe stadion, s-o văd pe Simona, şi-o fluier pe „ţoapa“ din Voluntari care n-avea ce să caute pe scenă?! Ştii că eu nu vorbesc urât, un fost preşedinte i-a zis „ţoapă“, nu eu...

Mă rog, oricum n-o să-mi spună nimeni care-i treaba cu şobolanii, aşa că eu recunosc c-am greşit, mă declar bunic-şobolan şi promit să nu mai mint, să nu mai ies la mitingurile Partidului şi să-mi văd de nepoţi. E mai sigur şi, până la urmă, e de bun simţ să faci un lucru pe care-l înţelegi şi la care te pricepi. Că altfel, între atâtea state paralele şi capete pătrate te mănâncă şobolanii. Cei adevăraţi. Se descurcă Partidul şi fără mine, sunt o mulţime de oameni care trăiesc de azi pe mâine şi care abia aşteaptă să iasă din subterane, să li se dea un pachet cu hrană rece şi să strige ce le spune Conducătorul Iubit, slăvit fie-i numele şi cât mai grabnică amintirea politică!