Viaţa noastră în regimul pesedisto-iliberal este bucăţică ruptă dintr-un film tâmpit cu actori netalentaţi, regizat de-un jupân cu mustăcioară şi casă pe două străzi în Alexandria, produs de-o madamă neconflictuală din Videle şi consiliat de hoţi de drept comun pe post de înţelepţi ai neamului prost.

Ce să faci cu ăştia? Cât şi cum să-i suporţi? Apar fel de fel de sondaje: PSD scade mereu, dar nu brutal, aşa cum ar merita. Rămâne la +- 30%, un scor uriaş pentru un partid care îngroapă în fiecare zi România în ignoranţă, hoţie, prostie şi violenţă. Amicii iliberali din ALDE se scaldă şi ei pe la 10-11%, mult peste cât ar merita prestaţia lor jalnică de slugi politice ale jupânului, madamei şi dositorului de tablouri prin cimitire.

O minoră lipsă de atenţie a reprezentanţilor Opoziţiei la numărarea voturilor, ori la mersul prin case a urnei mobile, ar putea aduce din nou la guvernare trioul aflat şi acum la Putere (a se adăuga PSD-ALDE şi Uniunea politico-etnică aflată mereu pe „centura interesului” minoritar). Asta, da, ar fi o dramă. Nu ne-ar mai arde de filme proaste, ne-am transforma în roboţei care strigă „Dragnea-PSD”, „Tăriceanu şi poporul”, „Stima noastră şi mândruţa, Dragnea, Tări şi Olguţa”. N-am găsit altă rimă, v-aţi prins...

Aşteptăm în fiecare zi veşti proaste, iar când vine una bună parcă nici n-o mai credem. Aflăm, de pildă, de la consilierul cu tablouri şi lingouri că vom avea plăcute surprize la citirea bugetului pe anul 2019. La cât s-a lucrat pe el, ce să zic, n-ar fi mare lucru să ne surprindă, depinde acum din ce direcţie. De pildă, mie îmi este aproape imposibil să am încredere într-un „bărbat de stat”, cum se pretinde Vâlcov-cimitir, care lucrează la bugetul României dar n-are cont în bancă şi card. Frate, ştiu, a mai fost unul, premier cu termen redus, ăla cu mutră simpatică de consumator matinal, dar de ce trebuie să copiem mereu exemplele proaste? Cum să faci atâta reclamă negativă băncilor, cum să pedepseşti firmele cu taxe pe cifra de afaceri şi să te-ntrebi după aia de ce scade leul faţă de principalele valute?! Cât de idiot, sau cât de ticălos trebuie să fii ca să te lupţi în acest fel cu economia şi finanţele unei pieţe libere?! Cât de tâmpit să fii ca să-ţi imaginezi că statul român îşi poate subordona această piaţă?!

Vă daţi seama cum a tunat şi i-a adunat pe maimuţoii ăştia interesul personal? S-au văzut cu voturi grămadă la teşcherea, cu o majoritate parlamentară coruptă la dispoziţie şi s-au pus pe schimbarea Constituţiei, pe blestemăţii în Justiţie, pe eliberat ucigaşi, violatori, hoţi. Consilierul de taină al „doamnei în negru” de la guvern, ăla fără card şi cont la bancă, n-are treabă cu hoţii. N-au ce să-i fure, averea lui e ascunsă prin cimitire şi pereţii caselor conspirative. Normal că n-are nevoie de card, de ce să ştie „organele” câţi bani are omul prin bănci? N-are, e sărac, averea lui stă în creier, în caracter, în personalitatea lui de prim-gospodar al bugetului acestei ţări.

Nu dau doi bani pe deşteptăciunea şi cinstea unuia care în 2019 crede că un cont în bancă şi-un card sunt periculoase pentru „sănătatea” finanţelor tale. Dacă gândeşti aşa înseamnă că eşti ori prost, ori hoţ. N-ar fi o problemă dacă ai asemenea convingeri din postura de pensionar CAP la Pătârlagele, dar când faci bugetul unei ţări gândind asemenea prăpăstii, atunci devii o problemă de interes naţional. Iar naţiunea ar putea să se-ntrebe dacă nu cumva interesele tale reale merg în altă direcţie decât ţara pe care te lauzi c-o slujeşti cu devoţiune.